Versuri corectate și adnotate
Totul s-a risipit,Nimic nu e în urmă,Simt că nu mai pot să respir,Că totu’ în jur se curmă.Totul e pustiu,Cenușa e în jur,Nimic nu a rămas,Din adevărul pur.Numește-mă demon,Demon urât din vis.Da.. știu, îngerul meu,Aseară te-am ucis.Nu te mai uita în spate,Te rog, mergi mai departe,Și nu mai privi în urmă,Căci totu’n jur se curmă.
De n-ar fi-n lume uitareaM-ar mânca, zău, supărarea,Supărarea și necazulAstea-mi ofilesc obrazul,Supărarea și cu dorulCă mi-am pierdut puișorul.Spune-mi, frunză, spune-mi tuUnde să-mi găsesc dorulCă pe un’ l-am căutatNumai de pustiu am dat,Îl caut și nu-l găsesc,De dorul lui mă topesc.Ca să scap de supărareO să mă rog de uitare,Peste lacrimi și suspineSă se-așeze gânduri bune,Fără … Citește mai mult
Pablo:Nu regret nimic din tot ce am făcutȘi, dacă am făcut rău, e pentru că am vrutNu a fost nimic întâmplătorȘi bețele-n roate m-au făcut un luptătorAm primit palme multe, dar am mers mai departeLe-am dat înapoi dublu și-am lăsat în spateTot ce-a mers prost, că n-ar avea rostSă mă-ntorc undeva, unde am mai fostAm … Citește mai mult
Pe strada asta tristă, pustie, solitară,Atâta vreme este de când tot merg mereu,Și nu-nțeleg, în strada aceasta solitară,Ce poate să mă cheme, ce poate să-mi apară,De merg de-atâta vreme, doar umbra mea și eu.Nu-i nimeni — și lumina de pale felinareÎmprăștie în aer cu calmul ei de mortCeva din altă lume, ceva din depărtare,Ceva în … Citește mai mult
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,În cer, ca-ntr-o clopotniță uitatăE-un clopot greu, care-a uitat să bată,Cu funia purtată-n nori de vânt.Cum înainte nu mai este vreme,În urma mea, din nu știu care veac,Prin noaptea cu aripi de liliacÎncepe nu știu cine să mă cheme.Și pașii mei răsună după mineCa niște bulgări care nu m-ajung,Răsună tot … Citește mai mult
Clădiri pustii s-au așezat la șirsă-și ție de urât pe searăși parcă-s clape de clavircând vântul bate-afară.Și zidurile coșcoviteîn nopțile fără sfârșitgem de stafie chinuiteși plânge vântul aiurit.Se surpă casele-n neștire,s-aprind în pietre licurici,pustiul cade pe iubire..O! veșniciile-au trecut pe-aici.
La geamul odăiței prietenului meu,de când s-a dus și nu se știe unde,stau storuri trase-n jos mereu,și după ele cineva s-ascunde.Presimt atât că dincolo de storuriurâtul stă acum stingher prin goluriși în dulapu-nchis ce-a mai rămas,tăcerea stă cum ar fi stat un ceas.În odăița lui de gânditor,de când s-a dus și nu mai e acasă,un … Citește mai mult
Ale mele zile sunt pustiuri cariRătăcesc în ele roze caravane;Câte visuri blonde, albe, suverane,Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari,Călărind pe negri, nobili armăsari,Și cămile câte au trecut dușmanePrin nisipu-n flăcări și cu doruri vane,Eldorado, -n fine ca să le răsari?.Și câți lei de-orgoliu au răcnit sub soare?Ocean de sânge, aur și vâltoare;Însă după zile, … Citește mai mult
Ce-i fi făcând pe-acolo unde ești?Pe-aicea plouă liniștit… pustiu…Cu unghia pe geamul străveziuScriu începutul unei vechi povești.În jurul mesei fac călătorii,Neobosit, deși-am pornit de-un ceas.Vreau parcă să ajung unde-ai rămas,Deși cu gândul tot te-aștept să vii.Și-așa, absent, de mult călătorescPurtând în minte fericirea noastră…Le geam o clipă ca să-mi răcorescÎmi razăm fruntea caldă de fereastră.
Refren – Ploua, prima ploaie de toamnaStropi reci plâng pe geamSi eu n-am cui sa-i vorbescSi in ochii cui sa privesc. – Ploua, ploaie rece de toamnaDin nou stropi cad și disparCa și un nor sau ca un dor călător. 1. Vântul suflă-n ulița veche,Ce pare pustieȘi-ngână-n foșnetul frunzelor,O melodie. Refren – Ploua, prima ploaie … Citește mai mult