STRES:
Am o minte bolnavă
Cu-n picior în groapă
Românii se plâng, parcă taie ceapă
Motivul e pe rând, banii să iasă
Dacă ești legumă, atunci o să cazi în plasă
Sunt sătul ca după masă
De minciuna asta proastă
Mă prefac că nu-mi mai pasă
Da’ m-apasă și e groasă
Ca să zic tot ce contează
E familia de-acasă
Frații-n care-ai bază și sufletu’ din carcasă
Doamne, învie-mă te rog ca pe Lazăr
Da-mi puterea să simt harul Tău cum lucrează
Ține-mi mintea trează și ține-mă-n pază
Să nu fac din filmu’ ăsta unu’ de groază!
În jurul meu tot decorul e trist
Parcă vă citesc din Oliver Twist
Simt că nu mai rezist
Înc-o zi să exist
Vreau un anestezist
Sau chemați un genist!
REFREN X2 (STRES):
Ori își revin toate
Și dăm mai departe, frate
Ori nu știu..
Ce-o să fac la noapte,
Îmi iau un 47
Și-o să fac pustiu
Doamne, cât Ți-i lumea
Că deja e culmea
Tu nu vezi ce scriu?
Nu mai vreau gânduri proaste
Da-mi foc între coaste
Și fă să mă simt viu!
SISU TUDOR:
Pune un pahar de vin,
lăutare, strofa aia țin
Poate d-aia am atât de mult venin
Și nu pot să mă abțin
Știi că așa sunt scorpionii: acu’ ăla fin
Dacă vine vorba de stradă
Ăla-i doar un simplu loc de joacă
Știi că nu mi-a plăcut niciodată să fiu angajat
Da’ m-am angajat
În tot felu’ de lupte fiindcă sunt soldat
Niciodată n-am fost genu’ care spune: Mami, dansează la bară
Ca să-mi iau o mașină șukară
Să mă vadă băieții la scară..
Eu sunt genu’ care pune mâna pe armă
Și ori face banii să sară
Ori banii-l omoară
Dacă-mi dai un ideal, mă urc pe el ca pe scară
Nu mă tem de moarte fiindcă știu c-o să vină într-o seară
Și-o să dau socoteală
Pentru orice greșeală
Fiecare suferință amară
Mă-nvață o lecție sumară
Familia mea-i formată din: mama,
băieții mei și frații de golăneală
Și dacă-mi dai o femeie, da-mi una care-i cu mine gata să moară
Și-o viziune mai clară,
Adoarme instincte de fiară
Și trezește un băiat cald gata să topească lumea asta de ceară.
REFREN X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta interioară cu gânduri negre și sentimente de deznădejde. Artiștii caută o cale de ieșire din acest pustiu emoțional, ancorându-se în familie și idealuri, dar simțind povara greșelilor și a suferinței.