Versuri corectate și adnotate
La sfârșit rămâne doar spaimași acel sentiment de pustietoare siguranță,– a limitelor,dintre un măr putred și unul sănătos.Dacă întind mâna,aș putea avea certitudinea existenței meleîntre fotoliul nichelat și fereastră.Dacă îmi biciui conștiința,ar putea să iasă și un lucru bun,– un pumn de cenușă aromată și scânteietoare,care va pleca din nou în lume..Dar nimeni nu apropie … Citește mai mult
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,În cer, ca-ntr-o clopotniță uitatăE-un clopot greu, care-a uitat să bată,Cu funia purtată-n nori de vânt.Cum înainte nu mai este vreme,În urma mea, din nu știu care veac,Prin noaptea cu aripi de liliacÎncepe nu știu cine să mă cheme.Și pașii mei răsună după mineCa niște bulgări care nu m-ajung,Răsună tot … Citește mai mult
Sunetule mai multdecâtglasul omenesc,e mai pustiu,nu traducepe înțelesul fiecăruia,e abstract,departe,pur,atotcuprinzător.
Labirinturilecreate de timpse prăbușesc.(Rămâne numaipustietatea.). Inima,izvor de dorințese prăbușește.(Rămâne numaipustietatea.). Iluzia zorilorși sărutărilese prăbușesc. Rămâne numaipustietatea,o pustietateondulată.
Cine îți mai aduce o floare?Când vrea să-ți ceară iertare?Când vrea să-ți ceară iertare?Cine îți mai sărută acum?Buzele ca un nebun?Chiar dacă ne împăcămNu va mai fi ca la-nceputNu mi-am dat seama ce-am avutPână când eu nu te-am pierdutCasa e așa de pustieUnde mă uit te văd pe tineȘi când mă strigă cinevaCând mă strigă … Citește mai mult
Strofa 1: Înainte de a sta eu pot aveaFericire albastră mândră și frumoasăÎnainte de a te avea te pot strigaȘi departe în noaptea asta putem zburaSă fim pierduți după răsărit să pară totul foarte mut. Refren: O să fug în nebunia mea în noaptea astaSă mă lege totul ce poate să mă țină în locSunetul … Citește mai mult
E-o altă natură,care furădin noi ce poate.Alți cai cu coburiigrei. De pustietate.Sau de nerost?Sau de urât?Altceva n-a mai fost?Nu. Atât.Jaf mut.Un pumn de neant.Mă-ntorc. Mi s-a părut.Răsturnatul diamant la fântâna stelei Rut.
A fost o mare a noastră și-un cer al nimănuiPustietatea își bătea cuiele din ce în ce mai adâncO sare bătrână se așază pe degetele seriiPrin ceața aceea am mers în genunchi și nebunLa rând cu lingurile și fărașele vântuluiOuă de șarpe faceți-vă struguri ca să mănâncPăsări de pradă ciuguliți-mă ca să nu orbițiA orbit … Citește mai mult
O, ce pustie ești și mută!În clarobscurul toamneidomină nălucirea transparentă a grădinii,unde frunzele se-apropie de pământîn marea atracție a dezintegrării.O, ce mută ești!Oare chiar destinul tăuîn destinul meu presimte înfruntareși vuietul foșnit al fructelor care te-au părăsitnu ți-i apropiat, ca vuietul din clopote risipit?Măreață grădină!Cuvintelor mele le dăruieșterotirea tulpinilor, adevăr în rotire,unde eu rătăcesc spre … Citește mai mult
Biserici sfinte s-au culcatȘi au căzut mândre palate:Din tot ce am întruchipatRămas-a o pustietate.Te plimbi-n voie, vântule,Și, ploaie, bați în lutul gol,Trec stol de ciori în otrocol, —Ți-i greu de noi, pământule?.