Labirinturile
create de timp
se prăbușesc.
(Rămâne numai
pustietatea.).
Inima,
izvor de dorințe
se prăbușește.
(Rămâne numai
pustietatea.).
Iluzia zorilor
și sărutările
se prăbușesc.
Rămâne numai
pustietatea,
o pustietate
ondulată.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema inevitabilei dezintegrări și a trecerii timpului, lăsând în urmă doar un sentiment de pustietate. Tot ceea ce este efemer și iluzoriu se prăbușește, accentuând golul existențial.