Versuri corectate și adnotate
Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare! …Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și lui îi e frică,Și trist își ascunde capul, și-aripile-și ridicăCând stropii săriți din valuri pe pene-i cad și-l udă,Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă! …Ci iată-o porumbiță ca-n zbor … Citește mai mult
Nălțând un vultur tânăr aripa-iPrădalnică,L-a nimerit săgeata vânătoruluiȘi-i reteză aripei drepteO vână.În crâng de mirt s-a prăvălit,Își mistui durerea vreme de trei zile;Zvâcni în chinuri trei nopți lungi, nespus.La urmă îl tămăduiUn leac ce-i pretutindeni răspânditDe-atotvindecătoarea Fire.Și furișat afară din tufiș,Întinse aripile – ah! –Elanul zborului era pierdut!Abia se ridică – ce trudnic –Deasupra țărnei,Să-și … Citește mai mult
Odată un băiat aveaUn porumbel pestriț, frumos, gingaș,Din gura lui mîncare îi dădeaCu-atîta drag cum face-un băiețaș.Și de hulub avea atîta bucurie,Că nu mai putu pentru sine s-o ție.Trăia prin vecini un cumătru vulpoi,Hîrșit, dedat la palavre de soi.El deseori pe băiat desfătaseCu minuni și minciuni și cu tot ce-i turnase.„Lui trebuie să-i arăt porumbelul!”Fuga … Citește mai mult
Gru-gru-gru, hulubaș,Gru-gru, gru, drăgălaș!Stai că n-o să-ți fac nimic,Nu vezi că și eu sunt mic?
Marioneta legată își prevede sfârșitulMă privește și-mi spune, tinere să fii tuDeodată oftează și-nchide ochii lentCade-n somnul veșnic rece ca de cimentNu mă lăsa iubito, doar de tine-am nevoieUite sunt mai plin de viață ca Arca lui NoeDar plutesc în delir pe valuri negre de noapteTu adu-mă-napoi căci mă zgudui din șoapteȘi lasă-mi din viața … Citește mai mult
După acest potopvreau să fiu porumbelul,nimic altceva decât porumbelul,să fiu încă odată salvat.M-aș scufunda în marea aceasta!Dacă n-ar zbura,n-ar aducefrunza în ultima clipă.În traducerea lui Dan Dănilă
Anica.Sughița:Cineva gândea la ea.Cam peste-o lună-i dusă la vedereOdaia zace în tăcere,Perdeaua are ciucuri, crețuri,Pe masă – cinci dulcețuri.Când se-ntoarce de la el,spârc, pe ea, un porumbel.Petițoarele îi spuncă-i semn bun.Octombrie 1954
Hai, zboară, micuțule!Hai, mori, micuțule.Hai, zboară, micuțule!Hai, mori, micuțule.Eram mic și rău și prost și orb,Era mic și bun și alb și totL-am ucis la asfințitȘi-am plâns mult pe corpul lui.I-am întors capul, nu-i suportam privirea:Parcă m-ar fi condamnat deja pentruCrima mea. Deci el m-a împinsSă-l eliberez cu mâna mea, cuMâna lui. Deși nu vroiam … Citește mai mult
Bornele kilometricepornite la drum.Auzi porumbelul pădurii.