Marioneta legată își prevede sfârșitul
Mă privește și-mi spune, tinere să fii tu
Deodată oftează și-nchide ochii lent
Cade-n somnul veșnic rece ca de ciment
Nu mă lăsa iubito, doar de tine-am nevoie
Uite sunt mai plin de viață ca Arca lui Noe
Dar plutesc în delir pe valuri negre de noapte
Tu adu-mă-napoi căci mă zgudui din șoapte
Și lasă-mi din viața ta, măcar o fărâmă
Torace de piatră inima mi-o sfărâmă
Dar tot la mine vii ca un porumbel acasă
Să-ți dau aripi din nou, iubito le găsești pe masă
Și știu că ești geloasă, dar am fost acolo
Am trăit fără tine și sincer mă ascund
Să-i dau inimii mele iar frâu de-a fi solo
Te iubesc, îmi pare rău că n-am spus-o mai mult!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică, marcată de dependență și regret. Naratorul își exprimă iubirea și remușcările față de parteneră, recunoscând că a rănit-o, dar totuși o așteaptă să se întoarcă.