Hai, zboară, micuțule!
Hai, mori, micuțule.
Hai, zboară, micuțule!
Hai, mori, micuțule.
Eram mic și rău și prost și orb,
Era mic și bun și alb și tot
L-am ucis la asfințit
Și-am plâns mult pe corpul lui.
I-am întors capul, nu-i suportam privirea:
Parcă m-ar fi condamnat deja pentru
Crima mea. Deci el m-a împins
Să-l eliberez cu mâna mea, cu
Mâna lui. Deși nu vroiam am simțit
Sub pielea mea oasele-i frânte.
Când eram mic am sucit gâtul unui porumbel,
Cred că m-a durut mai mult decât pe el.
Îi simțeam pulsul nebun în mâna stângă
Și-atunci cu dreapta l-am
Înfiletat pe sine în sine
Atent și crud și blând și doar
Din dorința ca mesajul din el
Să rămână mesajul din el.
Când eram mic am sucit gâtul unui porumbel,
Cred că m-a durut mai mult decât pe el.
Acolo unde nu va mai zbura
Am presupus că-i va fi destul de frig
Și i-am pregătit un fular răsucit
Pe degetul meu: stors
De apă, de vlagă. De când
Port rufa asta pe brațe?.
Zbor ușor, somn ușor,
Giulgiu cu două pete sângerii.
I-am răsucit căutătura-n el, mi-am
Răsucit și eu căutarea-n mine acum.
Printre zăbrele mă uit la cer din când în când
Și-aștept o-ncheietură
Să-mi comunice destinația
Și să-mi încheie lunga așteptare.
Punct via coloana a infinitului.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de vinovăție și remușcare legate de o crimă comisă în copilărie. Naratorul se confruntă cu amintirea uciderii unui porumbel și cu impactul emoțional persistent al acestui act.