Versuri corectate și adnotate
Tauben himmlisch grausame Boten..HOLDERLIN.Brumate cu geruri de stele,Dorm stepele cerului sus.Să treci zburător peste eleO, suflete, visul nespus!.Dar pasărea iat-o măiastră,Ursită prin calcul şi fier,Că sparge a nopţii fereastrăŞi urcă pe miticul cer.Prea strâmt pentru om fu pământul?Dorinţa de aripi, prea grea?Priveşte.. Îşi lasă mormântulŞi stelele toate le vrea.*Pe-oraşul cu inimi deschise,Ce doarme în clarul … Citește mai mult
Motto: Uneori, un porumbel luneca pe la fereastra noastră. Să fie un semn? Porumbelul – IMistuitor, azurul se revarsăPeste arome, forme şi culori,Cu ramuri de măslin, din zarea ştearsă,Lui Noe îi aprinde aurori.Şi cerul tot, când cobora în apeÎnfiorată undă de Iordan,Cu cercuri largi, prin limpezimi pe-aproape,Tot El încredinţa şi pe Ioan.Plutire nefirească peste fire,Rotire … Citește mai mult
Porumbeilor care tremură în câmp, printre pomi,Vânatului care, către noapte, aleargă în cete,Jivinelor apei, dobitoacelor supuse de om,Şi ultimilor fluturi, – chiar şi lor le e sete!Dar să te topeşti unde se topeşte, stingher, acest nor– O, blagoslovit de atâta răcoare! –Şi să-ţi dai duhul în viorelele astea, ale căror zoriÎmpovărează aceste păduri seculare?
Să vie zăpada porumbeilorsă-mi mângâie tristețeasă vie pădurea în genunchi să-mi cânteneliniștea plopilor înalți ca prietenii meisă vie planetele ca niște cerceisă ne plimbăm prin oglinzile trotuarelorsă vie ploaia să cerșească la geam.În oraș am văzut obloaneledormind ca vagabonzii sub streașinăam văzut vitrinele picotindam văzut cerșetorii cu ochii primeniți de lacrimi.Dar cine va căuta durerea … Citește mai mult
Așa-i știu de când eram copil,În podul casei gângurind întruna,Mâncând din palma omului umilȘi anunțând, prin picoteală, luna. Aceiași tandri porumbei din pod,Aceiași zburători fără de țintă,Și-ar duce viața în același mod,De n-ar începeau, cei care-i vând, să-i mintă. Trăiau din ciugulitul lor puținȘi nu știau de ulii să se plângăȘi podul casei le era … Citește mai mult
Mai traversăm o lacrimă cu barca,Ne mai permitem nopți de carnaval,Mai povestim iubitelor coșmaruri,Mai adormim în coama unui cal. Mai spunem Da, când vrem să zicem invers,Mai proclamăm imperii mari de ger,Mai ofensăm părinții prin uitare,Mai umilim pe cei care ne cer. Și, dintr-o dată, adormim pe-o bancă,În mijlocul unui oraș strain,Și numai niște porumbei … Citește mai mult