Singurătatea.
Dacă nu stau acasă două zile,
porumbeii care ciugulesc
rama ferestrei
intră în agitație
după îndatoririle lor corporative.
Când mă întorc se face iarăși ordine
cu supliment de firimituri
și neplăcerea mierlei care face naveta
între veneratul din fața mea și mine.
La atât de puțin e redusă familia mea.
Și-s unii care au una sau două, ce risipă.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de singurătate și reducerea conceptului de familie la interacțiuni minime cu animalele din jur. Vorbitorul reflectă asupra propriei izolări și asupra risipei pe care o reprezintă familiile numeroase în contrast cu propria situație.