poezie - Versuri.pro

Michelangelo - 112

Ce adăpost mai sigur îmi rămâne / decât să plâng și să mă rog mult … →

La diadema ta strălucitoare / nu poate om să-ajungă, / pe-o cale-abruptă, lungă, / de … →

Sunt ani, Amor, de când tu mi-ai fost hrană / și inimii și trupului în … →

Când sufletu-mi prin ochi străvede bine / splendoarea ce-a văzut-o-n altă viață, / și ea … →

– Dacă din toată-nfățișarea ei / n-ar fi pornit către priviri negări, / Amor, la … →

Cum nu te poți desprinde de splendoare, / la fel tu nu poți să nu … →

« Ştiu eu?.. Poate că-n clipa asta, / Nu ştiu nimic din câte ar trebui … →

Pumnalul meu luceşte-n podoaba-i aurită, / Tăiş fidel şi veşnic treaz; / Oţelul lui păstrează, … →

Fără tine ochii mi-s găvane / ca două furnicare-nsingurate, / Fără-ale tale brațe-naripate / Și … →

Da, nu mai vine, întârzie. / Cum totul se-amână, / astfel amână și el să … →