Sunt ani, Amor, de când tu mi-ai fost hrană
și inimii și trupului în parte,
când m-a făcut, cu harul sfintei arte,
mai bun dorința fără de prihană.
Azi, stins, îndrept gândirea suverană
spre cea mai nobilă și fermă parte
ce-o am… Promisiunile-ți deșarte
din pagini unde lăcrămez sub pană.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea și melancolia resimțite în urma pierderii iubirii. Vorbitorul reflectă asupra timpului trecut și asupra promisiunilor deșarte, lăcrimând în timp ce scrie despre experiența sa.