– Dacă din toată-nfățișarea ei
n-ar fi pornit către priviri negări,
Amor, la ce-ncercări
m-ai fi supus, când dacă-o văd departe
și nu cu mult temei,
mă arzi prin ochii săi, frumoși aparte?
– Puțin la joc ia parte
cel ce nimic nu pierde: dorinți pier în plăceri; speranța bună
stă de sătul de-o parte,
nu crește iarăși verde-n
dulceața din durerea stand să-apună –
Dar gându-mi vrea să spună
că ea de mi-ar da tot, tu, cu tot brio,
dorința mea de-nalt n-ai liniști-o.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea dorinței și a iubirii, sugerând că chiar și împlinirea nu poate satisface pe deplin aspirațiile profunde. Vorbitorul reflectă asupra naturii contradictorii a emoțiilor și asupra imposibilității de a atinge o stare de satisfacție absolută.