Fără tine ochii mi-s găvane
ca două furnicare-nsingurate,
Fără-ale tale brațe-naripate
Și mâinile-mi par cioturi seci și vane.
Cu gura ta mă fură din nirvane,
Mă leagănă în leagăne ciudate,
Căci fără tine sunt nimicuri toate
Și toate sunt cu tine dulci icoane.
Aș surzi, de-ai păstra tăcere,
Aș rătăci fără de steaua-ți blândă.
Nici cântul nu-mi mai este mângâiere,
Când stai în umbra genelor la pândă.
De-ai ști, iubire, urma ta divină
Cu tine-ncepe, -n mine se termină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dependență profundă față de persoana iubită. Absența acesteia lasă un gol imens, iar prezența ei transformă totul într-o imagine idealizată. Iubirea este văzută ca o forță vitală, definind existența eului.