poezie - Versuri.pro

Octavian Goga - Singurătate

Singurătate, tainică grădină, / Cu freamăt lin, cu dulce adăpost, / Pribeagul suflet fără de … →

Când rătăcind, bătrâne codru, / Ajung la sânul tău de tată, / La poarta-mpărăției tale … →

Cerneala verde creează grădini, păduri, pajiști, / frunzișuri în care literele cântă, / cuvinte care … →

Glasuri de aramă / Printre codri-adânci, / Glasuri ce ne cheamă / Dincolo de stânci. … →

„Cred că poezia, la un anumit nivel de plenitudine, / nu este nici optimistă, nici … →

VIII. / Au venit / cu fireturi de aur / zburătoarele Nordului şi fiarele Orientului! … →

Credință și-ndoială, eroare și-adevăr, / Ca boaba unei spume, ușoare sunt și goale. / Opacă … →

Iată, prin acest Caravanserai / Ca ploaia au trecut cămile, cai, / Derviș, Șeic.. Cum … →

Ah, dragii mei, umpleți cupa care / Spală pe-astăzi de regrete-amare, / De griji pe … →

Acest vas fu odată un biet îndrăgostit / Gemând de nepăsarea unei femei frumoase. / … →