Debutul partizanului.
Pentru ani îndelungați, poetul s-a reîntors în neantul tatălui. Să nu-l chemați, voi care îl iubiți. Dacă vi se pare că aripa rândunicii nu mai are oglindă pe pământ, uitați fericirea aceasta. Cel ce panifică suferința nu e vizibil în letargia lui purpurie.
Ah! Facă frumusețea și adevărul să fiți prezenți cât mai mulți la salvele eliberării!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un refuz față de fericire și o acceptare a suferinței, văzute ca o cale spre eliberare. Poetul, retras în neant, devine un simbol al sacrificiului și al luptei.