poezie - Versuri.pro

Mihai Eminescu - Cu Pânzele-Atârnate

Cu pânzele-atârnate / În liniște de vânt, / Corabia străbate / Departe pe pământ. / … →

Cu perdelele lăsate, / Şed la masa mea de brad, / Focul pâlpâie în sobă, … →

O dată te văzusem / Și-am stat înmărmurit / Și crud-a fost durerea / Cu … →

O, doamnă, dacă poți, / tu, care ești divină prin splendoare, / dar totuși muritoare, … →

Nu-i fără de primejdii / figura ta divină / când sufletul vecină / își are … →

Amor, tu moartea, straja, / mi-o izgonești din minte / și sufletul, fierbinte / mi-l … →

La cruda-nsuflețire / pe care-o stinge-nchisul / ochilor tăi și o redă deschisul / cum … →

Poţi să înalţi cu flacăra dorinţei / speranţa, nu în van fiind râvnirea, / căci … →

Cine-și obligă ochii să adore / își pierde judecata / și teama-i e răsplata: / … →

Destinu-mi și splendorii tale raiul / au, doamnă, felurinde / urmări, spre-a mă deprinde / … →