Dragos – Muzicofantastic

Am filmele mele cu bune și rele,
Multe din ele sunt doar probleme,
Da’ nu mă panichez, le rezolv cu scheme,
Am ambiție în mine și cuvinte grele,
Am avut-o pe una, am iubit-o mult,
Atât de mult că a dispărut,
Am zis că mor, am tăcut și am făcut,
Tot ce pot să o uit, m-a durut prea mult,
Și am mers mai departe, m-am ascuns în versuri,
În muzică, suflet pe foi și resturi,
De sentimente, sincer nu cred în ele,
Da’ au fost multe răni, cicatrici pe piele,
Băiat fiind n-am vărsat nicio lacrimă,
Nu că ar fi de râs, dar la spital rup lanțuri??,
Mă pun în cap că nu mi-a oferit,
Viața mult prea multe, doar un gri înnegrit,
M-am înfipt direct în cărți, bucăți de pagini
Și am văzut că am în versuri, baghete-s magic,
Nopțile albe le petrec cu dracii,
Zilele negre stau cu îngerii în patimi,
Un copil bezmetic rupt de realitate,
Sunt atras de fapte dar zâmbesc în spate,
Am mai multe făcute decât toți la un loc,
Habar nu au cine sunt, nu mă cunosc deloc,
Stau pe lângă mine, toți îi văd zâmbesc fals,
Ei cred că-i cred, dar la viață-s as,
Și-n caz c-ai dat de necaz, te ajut cu-n pas,
Dar pe al 2-lea, te las să-l faci că-s ars,
De mulți șobolani, dar îi las să creadă,
C-au făcut vreo șmecherie, dar ei dorm în geacă,
Toate la timpul lor or să se petreacă,
Doamne, fă-mă să nu scot sabia din teacă,
Ești un poet, ești prins în caiet,
În vise și-ncerc, să te aștept,
Dar drumul se crapă, alergi prea încet,
Aș putea să mă opresc,
Dar n-ar fi corect, știu c-o să reușești,
Să ajungi unde vrei,
Dar ai grijă că poate nu e ce îți dorești,
Am întâlnit-o pe alta, e foarte frumoasă,
Dar nu mai halesc, frumusețea-i falsă,
Pare că nu vrea nici să mă cunoască,
Dragoș, nu fii fraierit și rămâi în pază,
O gramadă de p***e le-ai întors pe dos,
Ar vrea să te aibă dar tu ești încăpățânos,
O gramadă îți zic că ești norocos,
Să te ții de muzică, că o să ajungi faimos,
Dar tu ești prea prost, și te lupți să scoți,
Versuri mult prea grele pentru idioți,
Ai putea să pui adversari la colț,
Dar preferi să cânți, să-i iubești pe toți,
Să îi lași să te lovească, dar tu cât mai poți,
Nu vezi că-s hoți, niște mafioți,
Tre’ să faci ceva cât crezi că o să țină,
Dacă ai ridica un deget ți-aș plânge de milă,
Totul-i o poveste, eu sunt scriitor,
Pe muzica mea aș putea să mor, aș putea să zbor
Aș putea fi oricine vreau să fiu, dar rămân ușor
Pe spate cu greul, le car pe toate,
Mă bat cu armate de clipe ciudate,
Și vise curmate, agitate, furate,
De alții cu bani și păcate tăiate,
În filme ce par prea curate dar în spate,
Regizorii râd sub măști înțepate,
Pătate de sânge, speranțe îngropate,
Și uși încuiate și chei aruncate,
De fapt cine sunt eu, ce o să fac,
Cine am fost, cât o să tac,
Că acum ce fac e c***,
Dar de fapt aș putea să dărâm, dar în loc am creat
Ești un poet, ești prins în caiet,
În vise și-ncerc, să te aștept,
Dar drumul se crapă, alergi prea încet,
Aș putea să mă opresc,
Dar n-ar fi corect, știu c-o să reușești,
Să ajungi unde vrei,
Dar ai grijă că poate nu e ce îți dorești,
Dragoș, ești bine, ce s-a întâmplat,
Ce ți-au făcut, în ce te-au transformat,
Că tu nu ești ca ei, ești curat, ai uitat,
Că tu nu ai furat, ai dat, ai îmbrățișat,
Ai fost un înger cu chip de drac,
Acum ești un drac afundat în rap,
Cu dureri de cap, te-au mințit, ți-au dat,
Tu tentat de fapt ai fost înșelat,
De-o iluzie mare, creată de fraieri,
Te-au văzut că ești tare, vor să te doboare,
Dar eu n-o să-i las, am fost mereu a ta,
Am fost în tine, cu tine, sunt muzica ta,
Te voi proteja, că nimeni nu știe prin câte am trecut,
Ce mi-ai spus tu mie, câte mi-ai dovedit, câte ți-am oferit,
Câte am ocolit, câte am rostogolit,
Câte sacrificii ai făcut, am văzut,
Prin câte am trecut de la început,
Ți-ai pierdut iubita să mă ai pe mine,
M-ai ales pe mine, te-am ales pe tine,
Sunt o parte din tine, încă n-ai înțeles,
Ei te simt, îi vezi, poți să-i întristezi,
Poți să-i faci să zâmbească, e meritul tău,
Ei sunt toți ai tăi, tu ești doar al meu.