Daniel Vişan-Dimitriu - Chemarea Destinului
Te simt prea singură, şi-mi pare rău / că viaţa ta, atât de împlinită, / … →
Te simt prea singură, şi-mi pare rău / că viaţa ta, atât de împlinită, / … →
Tu îți puneai o mână / pe fruntea mea, / iar eu nu știam / … →
Când te privesc, mi-i jale iar, / Ce chinuri cu regrete-n două! / Arama sălciilor … →
Furtuna a trecut. Puțini scapă. / Dintre prieteni mulți azi nu mai sunt. / Întorsu-m-am … →
Tot ce scoate viața la iveală / e predestinat de timpuriu: / de n-aș fi … →
Doamne, azurul fără fund / E poate pântecu-ți rotund, / Și soarele, buric de aur, … →
Sania. Tăcere. Pace. / Doar zăpada scârțâind / Și-un botei de ciori buimace / Năpustindu-se … →
Vino, când luna, petală ofilită, / Plutește-n amurgul primăverii, sidefiu, / Vino, cu brațele întinse … →
Tihnă dulce, nu dormi nicicând în mine, / iar într-o zi te prefaci în limpede … →
Copaci de umbre, / insule naufragiază în vaste acvarii, / noapte bolnavă, / pe pământul … →