Tu îți puneai o mână
pe fruntea mea,
iar eu nu știam
ce fel de frunză
a toamnei
mi-a împodobit
fruntea.
Tu mă priveai zâmbitoare
în somnul meu,
iar eu nu știam
ce fel de nor
îmi apără visul
de soare.
Tu îmi vorbeai
în șoapte atât de calde,
iar eu nu știam
cum de adie
un vânt plăcut
prin gândurile
mele.
Tu m-ai învelit
cu sufletul tău,
iar eu n-am știut
când m-am lăsat cuprins
cu totul
de tine.
Daniel Vișan-Dimitriu
(24 oct. 2016, Vol.”Chipul iubirii”)
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de inocență și naivitate a unei persoane care nu realizează profunzimea sentimentelor și a afecțiunii primite. Este o reflecție asupra momentelor în care nu conștientizăm impactul emoțional al gesturilor simple de iubire.