Rebel Monk și Oza
Băieții cu poeziile triste
S-au întors iar!
Cine îți mai rupe florile mușcând mușcatele?
Acordă corzile și rupe-le hainele (arr)
Să-ți bată covoarele cu vioara în vinerea mare
Să înfunde pușcăria pentru o pereche de sandale (ba ești nebun?)
Să-și rupă blugii pentru o floare (blugii mei..)
Cine-ți mai cade la picioare?
Cine-ți bea toată sticla, și-ți fură ultima țigare?
(și o fumează în wc.. ca ultimul nesimțit.).
Cine?
(Cine mă? cine?).
Cine lasă capacul ridicat..
Misterul sfârcurilor tari,
Scandalul dintre locatari,
Amantul, eu, arma ta cu flori pe țeavă
Acum ai altul, un pui de pleavă
Florile mele, ce să fac cu ele?
Scheleții din dulapul tău spânzurați cu sutiene
Ceasul vechi ce a văzut toate războaiele
Îmi bate și azi în cap rap,
Rânduri din perne cu o pastilă și un ceai cald
Cu patul ei împrumutat sintetic ca și plușul
Își ascuțea arcușul mut
Ascultând dușul de după
Ștergând tușul cu multă vată
Oglinda spartă, prosoape martori
masca ei de față
carnaval în ceață
aburi și faianță
ca boala, cântă, la vioara la vioara ei de aer
zicea „ce fraier, ce fraier, o să mă iubească iar”
și el pe hol împăturea în ziar plecarea
auzi dragă, auzi cum plec? valea!
Ăla era imposibilul tău
Și îți făcea funde din gratii
Zicea gata și gata!!.
Alunecai pe perdele/
Vodcă și lacrimi interne/
Ca băutura-n bomboane/
Cad drame, cangrene pline de grame/
Cam grele dor, jale în grilaje/
calea jigodiilor geme și. stop!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și tumultoasă, plină de contradicții și dependențe. Naratorul rememorează momente intense, marcate de pasiune, dar și de suferință și deziluzie, culminând cu despărțirea.