Versuri corectate și adnotate
Te-ndepărtezi de mine, clipă trecătoareși-aripa ta-n bătaie mă rănește.Sunt singur: ce să-ncep cu graiul oare?cu nopțile? cu ziua care crește?.Iubită, casă, n-am ca să trăiesc,și nici un loc al meu, să stărui,iar lucrurile toate, cărora mă dărui,devin bogate și mă cheltuiesc.
Murmurel de iarnă… ascultă-mă…Adesea îmi cântă corbi, luna-i râncedăÎmi zâmbește, cu câțiva dinți de lapteCa părul blond al unui copil pierdut în șoapte.Ating zâmbetul timid al nocturnuluiFrigul mă-nconjoară, mă-mbrac în albastrul luiUn pian îmi șoptește, că mai e puținAșa liniștit ca somnul unui copil.Ce-a primit, deseori în loc mângâiere palmeAtingând cu teamă balustradaDacă ar sări … Citește mai mult
În partea de nord a târgului,printre barăcie o permanentă umezeală. Negustorii de haine, obosițitrec de pe un trotuar pe altul.E târziuplouăde când am venit în strada asta, plouăparcă n-ar ploua decât pentru mine,parcă s-ar termina respirația în pietrele străziiși n-aș mai exista decât eu.Casele s-au cocoșat în pământ,alaltăieri s-a mutat în cartier o pensionară maniacă,de … Citește mai mult
Ce poate fi mai jalnic decât un biet hoinarCe doarme unde-apucă și-n zori pornește iar?Pe căile străine e tuturor străinȘi nici un frate n-are și n-are nici cămin.De tot ce îndrăgise cândva, acum s-a rupt;I-e fruntea mohorâtă, obrazul lui e supt.Când arborele verde s-a dezgolit de foi,Amarnica-i tristețe cu ce s-o mai ogoi?Nahabed Kuceak – … Citește mai mult
Mătănii, lung șir la gât,Manșonul mâinile-ascunzându-mi,Și ochii, după plâns atât,Secați de lacrimi și de gânduri. Mai alb, obrajii răsărindPrin stofa moale, viorie,Șuvițe drepte se desprind,Deasupra pleoapei să-ntârzie. Nesemănând de loc a zbor,E mersu-acesta frânt, agale,De parcă-o plută sub piciorAr fi, și nu pătrate dale. Suflarea-și taie drum cu greuSpre buzele acum pălite,Și tremură pe sânul … Citește mai mult
Pădure de-a dreapta, pădure de-a stânga,Ce margini grețoase de hăuȘi marea în țărm își continuă tangaȘi mie mi-e rău.Ce mult întuneric, nu văd nicio cale,Vapoarele-n mare sunt reci,În mine un haos întreg se prăvaleȘi, moarte, cum treci!.Se vaită cucii în cuiburi ciudateȘi mie, în mine, mi-e greu.Și marea bolnavă se-agită și bateÎn sângele meu.De ce … Citește mai mult
Sub osii ruginite plânge șinaÎnșerpuind zădărnicită seara.Mai lăcrimează din neoane gara,Tânjind să dea pe-nsingurare vina.Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.Visez răcoarea grotelor din minaÎn care-ascund înverșunat hodina,Zvârlind pe trenul rătăcit ocara. Pare frumos! Imagini, poezie,Stol de cuvinte ațipit pe ram.Măi Adrian, ce tristă nebunie.Într-un vagon slinos de tren mai am!Așez un gând zănatec pe … Citește mai mult
Pe obrazul stins, pe mâna-i slabă,Pe ochii triști din cale-afarăȘi-a pus pecetea neînduratăPierduta vieții primăvară.Se scoală-ncet… aprinde lampa…Mai plină-i casa și-i mai bună,Iar ploaia pare că-i un cântecCe din adânc de vremi răsună…Un cântec trist și fără vorbePornește-n dulcea înnoptareȘi lampa cântă, lampa plângePovestea unei vieți amare.Iar acul, ochii și luminaȘi ploaia care-n geamuri bateUrzesc … Citește mai mult
Pe drumurile din străfundul sufletului,pe drumurile livide,călătoresc buruieni.Drumurile se pierdsub călcâie.Roiuri de cuie violeazăbrazdele gravide.Ogoarele s-au eclipsatdin câmp.Invizibile buzeșterg câmpul.Triumfă spațiulprivind nemișcatpropriile lui palme netede,netede, cenușii.