GBass – Artista

Iubești? Dă-mi inima ta
Hai, dă-mi și zâmbetul, că eu iubeam cândva
Ai înfipt cuțite-n mine, să-ți fie de bine
Da’ întâi fie-ți rușine că eu chiar țineam la tine
Nu eram singuri, eram în doi
Ne trimiteam fiori prin foi, gânduri de apoi
Și-apoi, gândurile noastre, minciuni reciproce proaste
Am ajuns să vorbim doar „bună-pa” bătut în taste
Ai să rămâi pe veci, mi-ai confirmat în șoapte
Plus alte detalii mici pe care le-ai negat în fapte
iubește-mă pe veci
iubește-mă pe veci
gen „spune-mi pa, și apoi pleci”
Și tot tu, m-ai mințit. da.
Și totul m-a mințit în privința ta
Și tot tu, m-ai mințit. da.
Și totul m-a mințit în privința ta
M-a mințit în privința ta
M-am mințit în privința ta
M-ai mințit în privința ta..
M-ai stai, să vorbim o strofă
Ți-am zis de la’nceput că eu nu-s fat frumos la stofă
Nu ascult ce-ți place ție, da’ în schimb fac poezie
Și-am să fac asta mereu că lumea de asta mă știe
Constat că nu ai fost decât una din mulțime
Strabat prin gânduri căutând un răspuns la o mie
De întrebări care încep în mare parte cu „de ce?”
Confuz, îndurerat, de ce ea a ales să plece
Ce? ce? cine sunt eu fără tine
Ți-am pus inima în palme și ți-am spus simpatic „ține”
E a nu știu câta oară când tu mă faci să scriu
Confirmându-mi fericirea și negând-o mai târziu
Vreau muzică și poezii, ai știut și știi
Încă de la început ți-am spus că muza îmi vei fii
Mi te-am dorit în suflet și în versuri ca artistă
Da’ când am vrut poezie n-am vrut poezie tristă..