Versuri corectate și adnotate
Din golful din sinea Ta, Duh, Paraclit purcezător,rotund lunecând în ocoale stihia pe al noulea zbor,în al lumii miez orb, văduvit de-naltele stele polare,Te strângi în scăpărări, Te culegi, mic sâmbur de stea urcătoarePe vârfuri să Te am, mi Te-ai dat, zărit prin zările scăzute,în larguri uşure legănat de marea-ndoielii tăcute,să-mi port nălucirea de nava … Citește mai mult
Trezesc în mine psalmii dor de cânt,De închinare-n scriere aleasă,Însă nezborul versului m-apasăCu tânguiri din fiece cuvânt.Dar gândul, zbatere în pâcla deasă,Îşi smulge rădăcina din pământŞi-ntr-un biruitor şi viu avântÎncepe închinarea mea s-o ţeasă.Şi dacă, totuşi, nu găsesc podoabe,Nici strălucire pentru vers, nici foc,Împrăştie-mă, Doamne, în silabe.Şi refăcându-mă apoi la locSă-ţi fiu, cu toate gândurile … Citește mai mult
N-am scris de mult și simt că mă apasăÎn piept nescrierea ca o apnee,Vreau să respir prin fiece idee,Prin orice gând eliberat de-angoasă.În albul filei însetat mă dăruiLăsând în urmă despletite bezne,Și, în cuvinte-nfipt până la glezne,La croșetarea lor pe filă stărui.Culori mă năpădesc, în cavalcade,Și muzica se țese din culoare,Când oiştea o trag la … Citește mai mult
Doamne,Mi s-a umplut sufletul de Mării –De la o vremeToate Măriile evlavioaseVor să-și nască HristoșiiLa maternitatea din sufletul meu.Cu smerenie vin și Te-ntreb, Doamne:Cum ai putut să ridiciÎn mine această imensă clădireFără ca euSă nu fiu în stare să vădNici sacii de ciment,Nici roabele cu nisip,Nici stivele de cărămizi,Nici bidoanele cu vopsea lavabilăȘi, mai ales,Fără … Citește mai mult
Rupe floarea și-o ridicăCât se cere-n a Ta mânăNu adasta că-mi este fricăC-a fi veștedă-n țărână.Poate nu va fi-n cununăDă-i durerea de-a Te-atingeCăci s-a duce ziua-n LunăȘi-oi înțepeni în sânge.Poate nu e floarea foarteParfumată și pestrițăRupe-o până nu e noapteS-o unești cu-alte-n credință.
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.O, ce trist și ce-nalt părea Crist!Luna venea după El, în celulăși-L făcea mai înalt și mai trist.Mâinile Lui păreau crini pe morminte,ochii adânci ca niște păduri.Luna-L bătea cu argint pe veșminteargintându-I pe mâini vechi sparturi.Uimit am sărit de sub pătura sură:– De unde vii, Doamne, din ce veac?Iisus … Citește mai mult
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.O, ce trist și ce-nalt părea Crist!Luna venea după El, în celulăși-L făcea mai înalt și mai trist.Mâinile Lui păreau crini pe morminte,ochii adânci ca niște păduri.Luna-L bătea cu argint pe veșminteargintându-I pe mâini vechi sparturi.Uimit am sărit de sub pătura sură :– De unde vii, Doamne, din ce … Citește mai mult
El, Dumnezeu – săracii i se-nchină,Oglindă-a sorții lor lumești de chin,Pal Dumnezeu, scuipat, târât în tină,Sfârșit pe golgota rușinii-n spini.Se-nchină cărnii lui în caznă grea,De el smerirea lor să aibă parte,Și noaptea, moartea din privirea saSă-i oțelească-n gheața dorului de moarte –.Și – simbol al metehnei noastre – porțiiSpre raiul sărăciei să-i dea drumulCununa lui … Citește mai mult
Pe bănci întunecate ei stau înghesuițiȘi ridică-n sus doar stinsele priviriSpre cruce. Luminile clipesc încețoșate,Și tulburi ca acoperitul, rănitul căpătâi.Tămâia se ridică dintr-o cădelniță de aurSpre înălțimi, cântec de rugăciuni pe moarteSe duce-n fum, și apune nesigur-dulceBântuind în încăpere. Preotul mergeSpre altar; dar pare duhul obositPioaselor tradiții – un jalnic jucătorÎn fața rugătorilor cu inimi … Citește mai mult
Mai vii și astăzi? Mila iar Te poartă,De sus, spre staulul din Bethleem?Din lume n-ai cules destul blestem?Iubirea Ta nici astăzi nu e moartă?Spre duhuri vii, cu îngeri de lumină,Spre inimi vii cu strălucit alai,Și-n iesle nu e nici un fir de pai,E numai piatră goală, numai tină.În tainițe de inimi nu e pace,Și frig … Citește mai mult