De unde vii cu sufletu-ntristat
Și unde mergi pe-aceste căi deșarte?
Ce glas te strigă, în pustiu, departe,
Drumeț de fericire însetat?
Oprește-te copil bătut de soarte,
Lângă izvorul binecuvântat.
Căci bunul Crist, sublimul împărat,
Te va trezi din tină și din moarte.
Înalță-te cu fruntea sus, spre soare,
O, pelerin călăuzit de astre.
Ale iubirii boabe roditoare.
Le seamănă pe gliile sihastre
Și-n sufletul pustiu o să-ți coboare
Împărăția slăvilor albastre!
Sensul versurilor
Piesa descrie călătoria spirituală a unui pelerin aflat în căutarea fericirii și a sensului vieții. Îi este sugerat să se oprească și să găsească alinare în credință, care îl va trezi la o viață nouă și îl va conduce spre împărăția divină.