Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Din inima-mi – adânc noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toți, pierdut în suferință
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Da-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din ceriul tău de stele:
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată Fecioarei Maria, implorând lumină, speranță și credință. Vorbitorul se simte pierdut și lipsit de putere, căutând consolare și reînnoire spirituală prin credință.