Versuri corectate și adnotate
Dar Tu – ce ești: un foc? un nor? un duh?Ești poate zvonul unui alt văzduhsau liniștea cumplită ce se-ascundeîn munți înalți și-n cataracte scunde?Ți-e chipul nălucire care nu-inici lucru-aievea, nici absența lui?Iubirea, creierul, voința – toatedorindu-Te se zbat în colb netoate.Există oare-un ceas pentru culesa tot ce-n harul Tău e ne-nțeles?Abia atunci când jubilând … Citește mai mult
Răsai asupra mea, lumină lină,Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;O, maică sfântă, pururea fecioară,În noaptea gândurilor mele vină.Speranța mea tu n-o lăsa să moarăDin inima-mi – adânc noian de vină;Privirea ta de milă caldă, plină,Îndurătoare-asupra mea coboară.Străin de toți, pierdut în suferințăAdâncă a nimicniciei mele,Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.Da-mi tinerețea mea, redă-mi credințaȘi … Citește mai mult
Acum pe stângul sprijinit, acum pe dreptul,îmi caut drumul mântuirii, austerul…Iar între viciu și virtute,nedumerită, inima îmi răscolește pieptul,asemeni celui ce nu vede cerulși-a rătăcit cărările știute….Ofer această foaie de hârtiecernelii voastre pioase și divine,ca adevărul, din amor trezindu-mă, să-l scrieiar sufletul, eliberat de sine,această rămășiță de trup greșelii să n-o-nchineși nu atât de orb … Citește mai mult
Mă văd al Tău și-ndemnul îmi sporeștespre cerul drag al izvodirii mele;trecând de-ale splendorii vii zăbrele,la Tine-ajung, tras ca de fir, un pește.Pierd sufletul ce-n două se desparte;din două părți nu mi-am oprit nici una,ci Ție le-am dat… Cum inima se-ndoaie,.din două, către cea mai demnă parte,cuvine-se a Te iubi întruna,eu, cel de lemn, Tu, … Citește mai mult
Din zarea mea pe care putui să mi-o destramCa să-mi asvârl privirea-nfrigurată pesteHotarele înguste de dealuri și de cresteFăcuși minciunei ramă și seninuri geam.În zale de lumină azi sufletul nu-mi este.Și nici pierdut în Tine nu sunt precum eram.Lipsit de marea-Ți umbră mă chinuie ce n-amȘi Te pricep mai bine de când îmi ești poveste.Minunile-Ți … Citește mai mult
pentru Radu Sighireanu.Mi-e trupul şarpe rupt în douăde legea Ta: şi-a zvârcolitchemarea până-a asfinţitdurerea a-mpletit cu rouă.coroană de-nroşiri şi spinipe fruntea rugii mele nouăc-un singur trup şi lacrimi douăîmi creşte, sumbru, din ruini.un epitaf de amintiri– rugina vrerilor de noaptepierdute-n sure prăfuiri.ca închinarea unei toamne– Să strig în lespede de şoaptec-am înviat în Tine, Doamne?
Contemplu: în noapte stă crucea de lemncu urme de cuie și cui de îndemnla stavila bolții fugare, spre care,cu mistice brațe de pom, crește un om.El singur, să cânte în aripi de rugăavântul și zarea și cerul de mâine,când trupul plăcerii va zace, zvârlugăscuipată de focul credinței- rămâne.Fioruri vestale-i țin focul, fecioarecu sâni de jăratec- … Citește mai mult
Costache Ioanid.„Bătea o aripă de vântși noapte era ca-nGheenadin vale, cu sufletulfrânt,o ceată urca spremormânt;și-n frunte era Magdalena.Maria cea smulsă dinIaddin șapte odgoane de moarte,trecea printre stânci ca prin vadși toate-i păreau ca o carte..și-n toate citea lăcrimândpoemul cel scris decurândcu jilave slove de sânge…. acolo.. privirea-ntorcând,Iisus o privise cumplânge..acolo.. căzuse-n genunchi..aici.. îi vorbeauheruvimii..aici.. rezemat … Citește mai mult
Pentru Gelu Alecu.„În mine, Doamne, eştite culc pe rana mea,eu însumi sunt Acel,Acela şi-Aceea”.! al cui eu, Doamne, sunt dacă al Tău nu mi-s?de ce la Tine vin, dacă nu m-ai trimis?spre tine sufletul de nufăr lunecă,sufăr lumina Ta care mă-ntunecă,ignobil şi căzut în apa de otra-,capul tăiat şi mut, asta e floarea mea,la Tine, … Citește mai mult
Pragul bolții de cernealăPâcle roșii-l scriu cu jar.Vin, paragină rurală,La vecernia ta iar. Port o grea povară-n mână,Dar în ochi albastrul viu.Toți, măicuța mea tărână,Suntem rude bune, știu. Cale lungă ne desparteSub aripile cerești,Dar un psalm solar din carteE destul să ne citești – Și-o să trecem prin hârtoapeSpre propteaua dreptei cruci,Buzele să ni se-adapeCu … Citește mai mult