poetry

Ruben Dario – Lui Juan Ramon Jimenez

de

Ți-e platoșa-ncheiată, prieten plin de vlagă,spre-a-ncepe, mândru, lupta ce ți-a sortit-o zeea?Ești sigur că-ți rezistă-n metalul ei ideeasub spada ridicată cu două mâini, sub ghioagă?Există o plămadă de oameni care-ncheagădin număr orfic viața; faci parte dintre-aceia?Și, ca Heracle-n luptă cu leul din Nemeia,pe tigri beți de sânge-i vânezi prin lumea-ntreagă?Te-nduioșează-azuru-ntr-o noapte liniștită?Asculți al serii suflet, … Citește mai mult

George Gordon Byron – Strofa – L

de

Dar să mă-ntorc la Laura.. GăsescCă-i un păcat ocolul. DeseoriMi se urăște, cred că-l plictisescChiar și pe cititorul răbdător– Sătul că fără noimă o lungesc –Și dornic să-l priceapă pe-autor.Nu poate, știu, acest nărav să-l punăPe un poet într-o lumină bună.

Gheorghe Tomozei – Poezis

de

Poeții incunabulelor, vechii,încercau versul cu scoica urechii,îl mușecau cu dinții și-lspălau cu limba de mâl.În morminte nu se cunoaștece e vers, care-s moaște,numai ceea ce-a fost mânacare-a zugrăvit țărânalutul încă-l junghiecu tăiș de unghie.În zăpezile de crinioase-s de alecsandriniși ce sfântă legesă nu poți alegefruntea poetuluide craniul sonetului!Amară devălmășieîn vechime, în vechie..Poetul e tibiaRegilor din … Citește mai mult

François Villon – Versuri pe Tabloul unui Primitiv

de

Adam se deșteaptă; îl arde lin coasta,Femeia din față senină-i zâmbește,Uimit, el se-ntreabă, ca-n vis, ce e asta?Balaie și goală, la ce folosește?Deodată privirea în miez își țintește,Stă gol de răsunet o clipă; din castaFiință-i un licăr de jinduri țâșnește..Iar Eva, pătrunsă de dulce-a săgeata,Vărsându-și pe spate a pletelor unde,Își plimbă surâsul cu-o grație-nceată,Pe sâni, … Citește mai mult

Tadeusz Rożewicz – Poezia Mea

de

Nimic nu lămureșteNimic nu tălmăceșteLa nimic nu renunțăNețărmurirea n-o cuprindeSperanței nu-i dă viață.Nu creează reguli noi de jocLa distracții nu participăAre locurile eiPe care trebuie să le completeze.Dacă nu-i o vorbire ezotericăDacă nu se exprimă originalDacă nu trezește mirareProbabil că așa trebuie.Este supusă propriilor nevoiPropriilor posibilități și limiteSingură se întrece pe sine.Nu ocupă locul alteiaȘi … Citește mai mult

Ana De Noailles – Voluptate

de

Ce seară! Ceru-i sumbru; vorbim cu glasuri joase;Căldura şi parfumul se prigonesc ciudoase.Lovită, -o stea se bate cu palele de vânt,Să-şi ţină ochiul ager deschis şi luminând.Trist, cerul greu de nouri şi de furtuni, trimite,Spre-a-mbălsăma-n tăcere potecile umbrite,Miresmele-adunate din mii de trandafiriCe-şi povestesc, cu lacrimi, durere şi iubiri.Castanii vechi, cu floarea lor albă ce irumpe,Sunt … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Poeții

de

De ce ca norii cei de iarnăCe vin pe câmpuri ca s-aştearnăLungi strate de zăpadă,Se strâng pe unele frunţi juneNori viforoşi, sumbre furtuneCe se-mbulzesc grămadă?. Ori nu mai este-n ceruri soare,Şi-n lume viaţă râzătoareMisteruri şi amoruri?Ce patime-i însufleţeşte?Vrun vis nebun îi urmăreşteCu vecinicile-i doruri?. De sunt nebuni, voiesc să-i apăr,Că-n ochi au fulgere ce scapăr’Schântei … Citește mai mult