Ți-e platoșa-ncheiată, prieten plin de vlagă,
spre-a-ncepe, mândru, lupta ce ți-a sortit-o zeea?
Ești sigur că-ți rezistă-n metalul ei ideea
sub spada ridicată cu două mâini, sub ghioagă?
Există o plămadă de oameni care-ncheagă
din număr orfic viața; faci parte dintre-aceia?
Și, ca Heracle-n luptă cu leul din Nemeia,
pe tigri beți de sânge-i vânezi prin lumea-ntreagă?
Te-nduioșează-azuru-ntr-o noapte liniștită?
Asculți al serii suflet, cu mintea risipită,
când dangătul de clopot prin aer îl vestește?
Îți sună glas de taină în piept? Atunci urmează
cărările iubirii. Vei fi poet. În rază
te scaldă frumusețea și Domnul te-ocrotește.
Sensul versurilor
The poem encourages the reader to embrace their inner poet and follow the path of love and beauty. It suggests that by doing so, they will be protected and blessed.