Hau Denis Alexandru (Dnx) – Complet

De data asta nu mai știuAidoma valurilor negreNu credeam a rosti tăcereaSub un mileniu de poeme.Dar când gândul îți cere-ofrandăȘi știe ce ai să-i oferiÎi lași un alt gând pe verandăȘi pleci c-un gând, și vii cu trei.Și fără gânduri, ce e viațaO proastă sau un gând prostescȘi fără poezii ce-ar facePoeții, nu înnebunesc?Că fiecare … Citește mai mult

Elena Liliana Popescu – Cânt De Iubire

Așezați la masa Tăceriiîn regatul necunoscutPoeții frâng pentru noiPâine curatăstropităde Rouă cerească.Morții cu morții, se spune,și viii cu viii!Dar știm noi oarecare sunt morțiiși care sunt viii?Un Poet mai multDincoloUn Poet mai puținaici.La plecareaîn regatul tăcutPoetul ne lasăun cânt de Iubireecunoscut

Hau Denis Alexandru – Anomalie

Și cât au suferit poeții.Ca să priviți o poezieCare să vă-ndulcească ochiiNumai stiloul lor mai știe.Precum transfuziile de sângeLa fel și ei oferă sufletCâte o picătură.. o picăturăPână se duce.Și chiar de parc-oferă totulPrecum de parc se leagă joculAu un meleag, reneagă scopulCă vor să înțeleagă totul.Și au și poezii în spateDe care nu știți. … Citește mai mult

Grigore Vieru – Trist Poem Despre Umanizarea Pustiului

Lui Arcadie Suceveanu.Cu nașterea zileiSângele mi-am unit,Cu viața cea hăituităA cuvintelor noastre.Veni-va o ziCând pustiul din voiVa chema ajutorul poeților,Iar eiVor fi murit demult.Doamne,cât cer trebuie,cât sânge, câtă jertfirePentru umanizareaPustiului!

Grigore Vieru – Poeții

Lui Anatol Codru.Poeții sunt copiii naturii.Nimic mai trist, mai durerosDecât poetulRămas orfan de mamă.În locul versului ce n-aVenit, iubita vineDecât cântecul și mai frumoasă.În locul fratelui ce te-aTrădat, alt frate vine.Dar cine,Cine-n locul eiSă vină ar puteaÎn locul mamei?!În lipsă de cuvânt,Cum spune cântărețul,Poețul își lasă capulPe umăr.E-atâta liniște-n casă mumei,Că se-aude în jur murmurândPlânsetul … Citește mai mult

Gellu Dorian – Douăzeci și Două de Milioane de Poeți

Douăzeci și două de milioane de poeți viiașteaptă nașterea cititorului,biblioteca este pustie,cârciuma, plină,se privesc în ochi și nu văd nimic.Deodată dintre ei se ridică cel mai bătrân,își adună genele și adoarme,plutind prin aer ca un fulg desprins dintr-o aripă de struțfugind prin oaza plină de ochi obosiți.Toți s-au bucurat de plecarea luica la nașterea unui … Citește mai mult

Gherasim Luca – Tragedii Care Trebuie Să Se Întâmple

Sunt liberși pot observa cu deosebită atenție lucrurile care mă înconjoarădegetele mele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțeau strâns cu putere gâtul alb de femeieașa cum poeții vechi strângeau în obișnuitele lor accese de dragostepentru naturăflorile – oile – câmpul și stelelepoeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și … Citește mai mult