Lui Arcadie Suceveanu.
Cu nașterea zilei
Sângele mi-am unit,
Cu viața cea hăituită
A cuvintelor noastre.
Veni-va o zi
Când pustiul din voi
Va chema ajutorul poeților,
Iar ei
Vor fi murit demult.
Doamne,
cât cer trebuie,
cât sânge, câtă jertfire
Pentru umanizarea
Pustiului!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o melancolie profundă față de condiția umană și pustiul interior. Se întreabă cât sacrificiu este necesar pentru a umaniza acest pustiu, anticipând un viitor în care poeții, cei care pot aduce lumină, vor fi dispăruți.