Doamnele-astea știu poeții
Să-i cinstească, tot mereu,
Într-o zi, să vin la masă
M-au poftit cu geniul meu.
Ah, ce supă minunată,
Ce vinațuri mi-au turnat!
Gâsca, ce să spun?.. divină!
Și ce iepure-mpănat!.
Tot vorbeau de poezie
Până ce m-am săturat.
Și le-am mulțumit de cinstea
Mare ce mi-au arătat.
Sensul versurilor
Un poet este invitat la masă de două doamne care îl cinstesc, dar discuțiile despre poezie îl plictisesc. Piesa satirizează ipocrizia și superficialitatea unor astfel de întâlniri.