Grigore Vieru – Trist Poem Despre Umanizarea Pustiului

Lui Arcadie Suceveanu.Cu nașterea zileiSângele mi-am unit,Cu viața cea hăituităA cuvintelor noastre.Veni-va o ziCând pustiul din voiVa chema ajutorul poeților,Iar eiVor fi murit demult.Doamne,cât cer trebuie,cât sânge, câtă jertfirePentru umanizareaPustiului!

Grigore Vieru – Poeții

Lui Anatol Codru.Poeții sunt copiii naturii.Nimic mai trist, mai durerosDecât poetulRămas orfan de mamă.În locul versului ce n-aVenit, iubita vineDecât cântecul și mai frumoasă.În locul fratelui ce te-aTrădat, alt frate vine.Dar cine,Cine-n locul eiSă vină ar puteaÎn locul mamei?!În lipsă de cuvânt,Cum spune cântărețul,Poețul își lasă capulPe umăr.E-atâta liniște-n casă mumei,Că se-aude în jur murmurândPlânsetul … Citește mai mult

Nina Cassian – Văzui Acele Păsări Sau Poate Cetacee

Târându-se departe de valul protector,aduse de-un cutremur sau, poate, de-o maree,purtând în solzi sau pene, culoare de omor,de asasinat! Căci, iată, imensa lor aripăa fost atinsă-n teacă de glontele fatal.Eu nu știu ce simboluri mă-ntâmpină și țipă.…poate sunt chiar Poeții, agonizând pe mal.Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020

Nord – Poeți și Muze

Ascultă tu, mare poet, ce-am să spun pe strofa asta.Lovesc în poezia lor și-mi sună a gol.Vreau ca toți poeții să-și rupă mâinile și să mestece lame de ras.Vreau ca toate muzele să stea picior peste picior, neînțelegând că, de fapt,Aici nu-i loc de joacă.Am venin în călimară, am buza amară,Am suflat petalele să moară,Toți … Citește mai mult

Leo Butnaru – În Devenire

La locuri cuveniteunele pe sub umbraremuzele experimentate inspiră poețicare mai de care.Însă unii poeți nu prea ascultătoripărăsesc vechile profesoareși privesc peste garduri în alte curțisă admirecum sar coarda niște copile – muzeîn devenire.Zile și munci.…realăsau visătoareclarăsau plină de misterviața luată mereu cu muncase termină atât de repedefulgerătorcumde obiceiți se părea că se terminătimpul liber….

Tadeusz Rożewicz – Poem Patetic

Îi vor huli pe poețiveacuri de-a rândulau șters pământul și steleleveacuri de-a rândulîși vor șterge și propriile chipuri.Poetul îngropat de viue ca un râu freaticpăstrează în elchipuri și numesperanțași patria.Poetul defăimataude vociîși aude glasulse uităca un om trezitla miezul nopții.Însă minciuna poetuluise dezvoltăse înalțăcât Turnul Babele monstruoasăși nu moare