René Char – Poeți
Tristețea analfabeților în beznele sticlelor.Neliniștea impreceptibilă a rotarilor.Monezile în nămolul adânc.În nacelele nicovaleiTrăiește poetul solitar,Roabă mare a smârcurilor.
Versuri corectate și adnotate
Tristețea analfabeților în beznele sticlelor.Neliniștea impreceptibilă a rotarilor.Monezile în nămolul adânc.În nacelele nicovaleiTrăiește poetul solitar,Roabă mare a smârcurilor.
Poezia.de G. Paul Alexandru.Poezia-i un dar sfântCe este scris pe pământEa e scrisă de poețiAi rimelor arhitecțiCe cuvintele le-așazăDupă cum ele rimeazăCe transmite sentimenteUneori chiar și defecteAlteori întruchipeazăO poveste ce rimează.
Lui Arcadie Suceveanu.Cu nașterea zileiSângele mi-am unit,Cu viața cea hăituităA cuvintelor noastre.Veni-va o ziCând pustiul din voiVa chema ajutorul poeților,Iar eiVor fi murit demult.Doamne,cât cer trebuie,cât sânge, câtă jertfirePentru umanizareaPustiului!
Lui Anatol Codru.Poeții sunt copiii naturii.Nimic mai trist, mai durerosDecât poetulRămas orfan de mamă.În locul versului ce n-aVenit, iubita vineDecât cântecul și mai frumoasă.În locul fratelui ce te-aTrădat, alt frate vine.Dar cine,Cine-n locul eiSă vină ar puteaÎn locul mamei?!În lipsă de cuvânt,Cum spune cântărețul,Poețul își lasă capulPe umăr.E-atâta liniște-n casă mumei,Că se-aude în jur murmurândPlânsetul … Citește mai mult
Gând 2.Vreau să vă spun un lucru, cu risculde a mă repeta: eu nu prea cred căexistă poeţi, cred că există poezie.
Târându-se departe de valul protector,aduse de-un cutremur sau, poate, de-o maree,purtând în solzi sau pene, culoare de omor,de asasinat! Căci, iată, imensa lor aripăa fost atinsă-n teacă de glontele fatal.Eu nu știu ce simboluri mă-ntâmpină și țipă.…poate sunt chiar Poeții, agonizând pe mal.Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
Poeții,misterioșii,fățișii,coifurile – înlăuntrul țestei,scuturile – de țiplă,poeții,aceste specii, aceste sepiicare se apărăîmproșcând cerneală.Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
Ascultă tu, mare poet, ce-am să spun pe strofa asta.Lovesc în poezia lor și-mi sună a gol.Vreau ca toți poeții să-și rupă mâinile și să mestece lame de ras.Vreau ca toate muzele să stea picior peste picior, neînțelegând că, de fapt,Aici nu-i loc de joacă.Am venin în călimară, am buza amară,Am suflat petalele să moară,Toți … Citește mai mult
La locuri cuveniteunele pe sub umbraremuzele experimentate inspiră poețicare mai de care.Însă unii poeți nu prea ascultătoripărăsesc vechile profesoareși privesc peste garduri în alte curțisă admirecum sar coarda niște copile – muzeîn devenire.Zile și munci.…realăsau visătoareclarăsau plină de misterviața luată mereu cu muncase termină atât de repedefulgerătorcumde obiceiți se părea că se terminătimpul liber….
Îi vor huli pe poețiveacuri de-a rândulau șters pământul și steleleveacuri de-a rândulîși vor șterge și propriile chipuri.Poetul îngropat de viue ca un râu freaticpăstrează în elchipuri și numesperanțași patria.Poetul defăimataude vociîși aude glasulse uităca un om trezitla miezul nopții.Însă minciuna poetuluise dezvoltăse înalțăcât Turnul Babele monstruoasăși nu moare