Versuri corectate și adnotate
De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăș?Căci făr’ de tine n-am de spus nimică..Și azi nu-mi pasă lumea ce-o să zicăDe-acest poem, în contră-mi, spre ocară-și.De grija ei un fir de păr nu-mi pică..Să ieie dar copiii mei în gheară-și;Părerea ta, iubit și blond tovarăș,De ea mă bucur și de ea mi-e frică.Amor și moarte … Citește mai mult
Atât durează poemul.Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers
Cu mister sfârșescpe ascuțișuri de coamăsupuse unei liniifidelă privirii.Clarele, prietenoaseleziduri ale unui mister,invizibil înăuntrulblocului de aer.Divină-i lumina lui:mister fără umbră.Umbra dezvăluiejosnice măști.Mister desăvârșit,desăvârșirea cercului,cercul rotunjimii,secretul cerului.Misteriosstrălucește, apoi se retrage.Cine? Dumnezeu? Poemul?Misterios.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Văd chip aprins de-o rece-nflăcărarearzându-mă, el rămânând de gheață,simt o putere-n două mândre brațăce mișcă-orice, lipsite de mișcare. Pătrund eu numai spiritual tău mareși unic, ce dă moarte fiind viață;el, liber, lanțuri îmi azvârle-n fațăel, binele făcând, dă întristare. Cum poate-avea frumosu-ți chip, signore,așa de mult potrivnice efecte,când dacă n-ai, n-ai altora ce trece?. Răpitu-mi-a … Citește mai mult
Cerul se pierdeprintre copaci,casele mă salutăunadupăalta,numai oameniifugdemine.Nefericirea,animaldecompanie,mă urmeazăpestetot.
Un ritm cum mă desprinde simt de-aceastăDezordine în care rătăcesc.În voia lui lăsându-mă, găsescLumina blândă pe-o terasă vastă.Mi-e călăuză ritmul ce traseazăO ordine, și mă despic deplinDe-nencetatul murmur cu venin,Mai rău decât tăcerea, mută groază.Se-mprăștie coșmar după coșmarPrin vorbe hotărâte să scânteieÎn spațiul cucerit al plinătății.Și sunetul profil îmi dă plenar.Încremenirea formei mi-este cheie.Durerile-mi închin … Citește mai mult
Da, nu mai vine, întârzie.Cum totul se-amână,astfel amână și el să se arate.Nu vrea să piară; știe ce-nseamnă s-alergi până la capăt.Intră mai bine pe-o ușă de birt,bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.Peste măsură de trist a-nvățat să întrebe: „Unde e casacelei mai blânde femei?” Astfel întreabă și-acumși adoarme vorbindîntre sticla cu … Citește mai mult
La sfârșitul luptei,murind comandantul, veni spre el un omși-i zise: „Nu muri, mi-ești atât de drag! ”Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.Se apropiară doi și-l rugară din nou:„Să nu ne lași! Voinice! Întoarce-te la viață! ”Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.Douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de mii alergarăstrigând: „Atâta iubire, și să nu … Citește mai mult
Poți să-mi culegi poemul și să-l duciiubitei tale, care nu știe decât c-ar putea spune„te iubesc”; și puteți râde împreunăde poemul meu și să spuneți: O, e ciudat,o, ciudat mai e acest poem despre libertate,și ciudate-s aceste cuvinte care-au eliberatmâinile, piepturile și limbile noastreși ne duc spre îmbrățișare, e ciudatsă fii liber și să iubești … Citește mai mult
Privește acest măr: e mai aprinsDecât obrazul tinerei fecioare,Al cărei braț gingaș ți l-a întinsCa ramura din pom, fremătătoare.Sămânța prinsă-n carnea lui adâncăÎi împlinește calma strălucire,Când el, tăcut, spre lume își aruncăAcea egală, pașnică privireA unui astru viu care străbate,Pe largi orbite, biruite spații,Născând prin sine timpurile toateSub semnul unei certe gravitații,Asemeni mumei tinere ce … Citește mai mult