Eugenio Montale – Xenia (III)
Să reamintesc plânsul tău (al meu era îndoit)Nu ajunge să sting răbufnirea râsetelor tale.Erau ca o anticipare a unei personaleJudecăți de apoi, din nefericire niciodată întâmplată.
Versuri corectate și adnotate
Să reamintesc plânsul tău (al meu era îndoit)Nu ajunge să sting răbufnirea râsetelor tale.Erau ca o anticipare a unei personaleJudecăți de apoi, din nefericire niciodată întâmplată.
De profundis.Plâng apele în noaptea astaȘi, într-un vaier îndelung,Oftări mi-ating în zbor fereastra,Și-n zbor la patul meu ajung.O groază sufletu-mi supuneȘi-n așternut eu mă cufundCând stihuri de îngropăciuneVin din prăpăstii fără fund.Plânsori și gemăte și șoapteDe-a lungul apelor s-aștern,Și-n pacea miezului de noaptePar smulse dintr-un plâns etern.Pesemne-acu-i grozava clipăCând moartea s-a pornit la drum,Și bate … Citește mai mult
Când era o fetițăObișnuia să se joace cu mineEram prietena ei cea mai bunăEram inseparabileNe plăcea să ne dăm cu bicicleteleSă ne jucăm de-a v-ați ascunseleaSă ne furișăm noapteaSă dansăm în stradăMă gândesc la acele clipeAcum îmi dau seamaÎi plăcea să se joace cu foculAr fi trebuit să văd asta în ochii eiAr fi trebuit … Citește mai mult
Plângi, mireasă, și suspină,Nimenea nu ți-i de vină,Vina este numai a taC-ai vrut a te mărita.Ochi frumoși, nu lăcrimați,Voi v-ați cerut măritațiȘi mila de la părințiNiciodată să n-o uiți.Miresuică, poți ofta,Nu ți-a fi ca la mă-ta,Dar ți-a fi ca la bărbatCăci cu el te-ai măritat.Tot ai zis că tare-ți place,De-amu’ noi n-avem ce-ți face,Mirele te-o … Citește mai mult
Stinge lumina și închide ochii.E noaptea pe care o vei visa.Mă simți, te apropii,Fără să îți dai seama mă strigi.Îmi imaginez cum vom fugiÎmpreună sus, în cer.Îmi lipsește vocea ta în fiecare ziȘi atinsul buzelor tale când plângi.Îmi imaginez cum vom fugiÎmpreună sus, în cer.Îmi lipsește vocea ta în fiecare ziȘi atinsul buzelor tale când … Citește mai mult
Azi noapte în toiul nopțiiPlângea mama în fața porțiiPlângea mama, plângea mama în fața porții…Offfff, la cer Doamne se rugaSă vină moartea să o iaSă vină, să vină moartea să o iaCă nu vrea să mai trăiascăOff, că nu vrea să mai trăiascăSă nu se, să nu se mai chinuiascăOff, căci copilu fără mamaLa masă … Citește mai mult
Din nou revăd pădurea în care împreunăCu tine rătăcit-am în nopțile cu lunăȘi banca solitară pierdută-n flori albastrePe care-ades statu-am strângându-ne de mânăUimiți de sfânta vrajă a fericirii noastre.Azi dragostea ne-i moartă, și banca-i părăsită,De vântu’ rece-al toamnei pădurea-i desfrunzităCopacii-și clatin vârful și crângile își frângȘi eu și ea-mbrăca-vom de-acum haina cernităPădurea-și plânge frunza și … Citește mai mult
Nu mă-mpiedica de-a plângedacă am darul lacrimeidurerea în plâns o poți înfrângeși speri ceva în boaba ei.Nu știi că-n plâns de-atâtea oripoți să-ntrevezi o rază nouăși că-i la fel cum pentru florie-o reîmprospătată rouă?Nu știi că plânsu-i izbăvirela orice inimă înfrântă?e ultima înveselirece-adesea durerea o cântă.Când plângi speranța nu te-nfrângeși vezi ceva în raza eiO, … Citește mai mult
El a venit și mi-a spus:viațaeste o absențăîntre două inexistențe.Eu m-am uitat la el lung,i-am surâspână cândam izbucnit în plâns.
Eu am știut că timpul o să treacă.Eu am știut.Februarie e cel mai scurtși-mi rămâne plânsul afară din teacă.Tare curge, curge..Faima mea întâmplătoareîși face crucecu două picioare.Pentru ca umilința joculuisă-mi fie lăsată,m-am deplasat la fața locului;fața locului era umflată.