Începe plânsul
chitarei.
Se sparg cupele arborilor
pline cu dimineața.
Începe plânsul
chitarei.
E inutil
s-o faci să tacă.
Plânge monoton
cum plânge apa,
cum plânge vântul
peste zăpadă.
E cu neputință
s-o faci să tacă.
Plânge lucrurile
pierdute departe.
Nisipul din Sudul fierbinte
visând camelii albe.
Plânge săgeata fără țintă,
amurgul fără zori
și prima pasăre
moartă în ramuri.
O, chitară!
Inimă rănită
de cele cinci săbii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de melancolie și durere, personificată prin plânsul chitarei. Versurile explorează teme precum pierderea, amintirile dureroase și imposibilitatea de a aduce liniștea într-o inimă rănită.