Mă întorc din drum
trecând
printre trestiile unduitoare
de-a lungul străzii
jupuite
prin spatele solitudinii
cuvintele
sufletelor pierdute.
Sfârșesc prin a se stinge
în acele valuri
de stâncă
eliberată de întunericul
ghemuit la
poala cerului
lipicioasă
ca o majolică
sculptând
o buză ascuțită
de prăpastie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de singurătate și deznădejde. Naratorul se simte pierdut și copleșit de amintiri dureroase, căutând un sens într-o lume întunecată și dezolantă. Versurile evocă o stare de melancolie și regret.