Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Și durerea
Până acum.
Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu știi
Că sunt pe moarte.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre aparențe și realitate. Protagonistul, un menestrel aparent vesel, își ascunde durerea profundă și apropierea de moarte în spatele unui zâmbet și a cântecelor.