Începe plânsul
ghitarei.
Se sparg cupele
zorilor.
E zadarnic
s-o faci să tacă,
peste putință
s-o liniștești.
Plânge monoton
cum plânge apa,
cum plânge vântul
peste zăpezi.
Peste putință-i
s-o liniștești.
Plânge după lucruri
îndepărtate.
Nisipul Sudului fierbinte,
care visează albe camelii.
Plânge pentru săgeata fără țintă,
amurgul fără zori,
și pentru prima pasăre moartă
pe ramură.
O, ghitară!
Inimă rănită de moarte
de cele cinci săbii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de melancolie și durere, personificată prin plânsul unei ghitare. Versurile explorează teme precum pierderea, nostalgia și inevitabilitatea morții, sugerând o suferință interioară profundă și imposibilitatea de a găsi alinare.