Versuri corectate și adnotate
Plantonul de noapte.Soldații dorm cu un braț căpătâiatât de destinși, că portocaliepe chip le răsare fața dintâicea din copilărie.Singur plantonul e treazși-i privește în tăcere.Peste odihna lor, aziel are putere.Îi veghează privindu-i pe rândcu privire tandră, ciudoasăși deodată începe să scrie în gândo lungă scrisoare acasă.
Cine-au îndrăgit străinii,Mâncă-i-ar inima câinii,Mânca-i-ar casa pustia,Nici îi merge, nici se-ndeamnă,Nici îi este toamna toamnă,Nici e vară vara lui,Și-i străin în țara lui.Și izvoarele îi seacă,Săracă țară, săracă,Nici îi merge, nici se îndeamnă,Nici îi este toamna toamnă,Nici e vară vara lui,Și-i străin în țara lui.Și-i străin în țara lui,Și-i străin în țara lui,Și-i străin în … Citește mai mult
Piatra asta e o pâine caldă.Vântul ăsta e un vin domnesc.Și pelinul – busuioc sălbatic.Vine ziua aurindu-mi pâinea.Vine seara aromindu-mi vinul.Vine mama îndulcindu-mi gândul.
Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă,este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamăși alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născutși-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, … Citește mai mult
Frumoasă mi-e țara străveche,Întinsă pe munți și pe văi,Cu fete cu flori la ureche,Cu mândri și ageri flăcăi!Frumoasă mi-e țara cea nouă,Când râde cu râs tineresc,Cum râde grădina când plouăȘi florile când înfloresc.
Este intrarea-n lumesau este o adresăconformă firii..sau înscris poștal.Este o bază de renumecu trimitere expresă,o simplă form-a denumiriisau e-un mod de-a fi, de spirit.. material.Reper de-o casăși un obicei,e-o limbăși c-un teritoriu..O judeci sigur de frumoasă;E locul ce-l numeşti „ai mei”,unde natura nu se schimbăși doru-i sigur vis real, din iluzoriu.Ciudat liant e-nu-l poți dezlipide … Citește mai mult
– Vâlcea, plai, gură de Rai,Multe frumuseți mai ai,Când la Roșiile în satM-am născut pe înserat.Numai doina din cavalSe auzea din deal în deal.– Tot la Roșiile în cântVenii și eu pe pământ,Iar doina ce s-a cântatCa un vis m-a legănat,Astăzi cânt glia străbunălângă măicuța mea bună.Cântăm frunza codruluiȘi leagănul dorului,Clipocitul apelor,Pasul căprioarelorS-asculte omul românDe … Citește mai mult
Un puști o-ntreabă pe mămica sa, de-o face să-și înghită vorbele:Ce este, mamă dragă, patria, că ne omoară-nvățătoarele?Mămica lasă jos sacoșa-n drum, ar vrea să plângă și să râdă-ar vrea,Copile, sincer, nu știu ce să-ți spun, atâta știu – ce s-a ales din ea.E locul unde de 60 de ani își bagă Prutu’ coada printre … Citește mai mult
Mamă,Trec anii mei departe, fără tineȘi eu îi-ngrămădesc ca într-un sacC-a într-un bazar tixit de lucruri releCe nimănui nu i-ar fi pe plac.Din lacrimi am făcut șirag de perle– Câteva rămășițe-n care sper –Și ți-l trimit, să treacă peste granițeSeara să-l ai, la ruga către cer.Când praful de pe drumuri mă orbeșteSau norul îmi ascunde … Citește mai mult
Ne-am rătăcit în pâclă și nu ne mai găsim.Voi, oameni, oameni, oameni, strigați-vă pe nume!Acum ca niciodată se cere-un dor să fim,Să revenim acasă, ci nu-i târziu, din lume.Prin pâclă, știu prea bine, e crâncen orice pas.Hai să aprindem ruguri pe dealuri și să batemÎn clopotul cel mare al dragostei, rămasÎn inimile noastre de soră … Citește mai mult