Dumitru Matcovschi – Cerul Tău, Moldova

Cerul tău, Moldovă, e de-albastru,
e de verde frunza ta oricând.
Un pământ mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un pământ.
Casa mea la margine de Țară
crește fir de busuioc în prag.
Nu e nicăieri un plai mai tânăr,
nu e nicăieri un plai mai drag.
Arde-n soare roua dimineții
ca o ploaie grea de mărgărint.
La Moldova orice primăvară
e de rândunică și argint.
Se împlină spicul ca voinicul:
de lumină blândă șoapta lui.
Nu-i o altă glie mai frumoasă,
altă glie mai aleasă nu-i.
Tu ești partea noastră de iubire,
tu ești dorul nostru cel mai dor;
pleacă cineva de lângă tine,
niciodată nu ți-a fost fecior!
Doina ta, Moldovă, e de leagăn,
hora ta de codru e, de grui.
Nu-i pe lume alt meleag mai pașnic,
alt meleag mai sfânt pe lume nu-i!