Mamă,
Trec anii mei departe, fără tine
Și eu îi-ngrămădesc ca într-un sac
C-a într-un bazar tixit de lucruri rele
Ce nimănui nu i-ar fi pe plac.
Din lacrimi am făcut șirag de perle
– Câteva rămășițe-n care sper –
Și ți-l trimit, să treacă peste granițe
Seara să-l ai, la ruga către cer.
Când praful de pe drumuri mă orbește
Sau norul îmi ascunde strălucirea
Atunci tu te-ntrupezi dumnezeiește
Și eu ți-nchin fierbinte rugăciunea.
În inimă îți port icoana bună
Sfințită de atâta pătimire
Ca pe un lucru sacru eu păstrez
Copilăria, țara-n amintire
Și leagănul și calda ta iubire.
Sensul versurilor
Piesa este o scrisoare către mamă, exprimând dorul și legătura profundă cu aceasta. Vorbitorul își amintește cu drag de copilărie, de țară și de iubirea maternă, păstrându-le ca pe un lucru sacru. În momentele dificile, mama devine un simbol divin, căruia i se adresează cu rugăciune.