pasarea – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pasărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un pumn de suflet veșnic în alertă
Ce-și duce viața-n mare de azur..
De-abia o vezi pe cer, un fir de pată, un contur;
E mică, un colibri, un porumbel, e o egretă.
Fără de ea ne-am invada de insecte,
Natura mut-ar fi și oameni surzi..
Măiastra, e de paradis, e un fazan, sunt sturzi..
Ea ne-a învățat cum să zburăm, să-naripăm proiecte.
Înaltu-i imităm, n-avem planaj,
Nici cântul nu-i avem, nici pana liră.
În fiecare tril, cum trubadur, iubiri răsfiră..
Elanul inimii ne-a învățat, ni-l face ampenaj.
Aspiră veșnic la mai sus, sau e o oară,
E-n anual alai de nuntă, face pui.
Împarte ou și cântec fără bani și orişicui..
Ea doar iubește-n zbor, de vis ne e.. Ne e comoară.
Să avem pasărea model de existență,
S-o facem simbolul de vis, de reușită!
S-o venerăm că-i suntem parteneri și o avem iubită..
E-o binefacere divină!.. Să-i girăm perpetuă prezență!

Stefan Augustin Doinaş - Pasărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu: nu știu numele
acelei păsări!
ce trece peste voi
n-am întâlnit-o niciodată
și nu știu
dacă fluieră în zbor
ca lișița
sau fâlfâie
ca barza
nu știu dacă vreodată se așează
nici felul
bobului
ce-l ia în plisc
nici forma ouălor încondeiate
pe care le clocește-n mânăstiri
și nici dacă țivlește
sau numai picură
din aripi smirnă
știu doar că-i zic mereu:
salut
avano!
coșmar al

Maria Butaciu - Minuneaua - Partea II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pușca el că o luat
Și în codru o plecat,
Vede-o mândră păsărea
Și-ntinse pușca la ea.
– Ho, ho, ho, nu mă-mpușca,
Că eu îs drăguța ta!
– De ești tu drăguța mea
Cobori jos și gură-mi dă!
– Eu cu tot dragul ți-aș da,
Dar mi-i stricată gura
Și mi-i clonțul cam tinos
C-am mâncat tină de jos
Și cu putregai de fag
Și nu mai știu de om drag.
N-ai văzut-o pe mama?
– Eu pe mă-ta am văzut
La fereastra cea din fund
Pită albă frământând,
După tine rău plângând.
– Dar n-ai văzut și pe tata?
– Pe tată-tu l-am văzut
La căoașul cel din drum
Cai negri să potcovească
După tine să pornească.

Charles Simic - Pasărea (Vol. Poeme Timpurii)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pasărea.
O pasăre mă cheamă
dintr-un copac foarte înalt
în visele mele.
Mă cheamă din crenguța roză a luminii zilei,
din umbra alungită
care se apropie de inima mea în fiecare seară
cu un centimetru mai mult,
mă cheamă de la capetele lumii.
O ascult în visele mele.
Le vopsește în roșu.
O încurajez.
Iar ea le transformă în frunze care foșnesc.
Mă cheamă din cel mai înalt nor,
cântecul său
e ca un chibrit care pâlpâie
într-un mormânt nou.
*
Pasăre, modelată
ca interiorul
unei guri care cască.
În zori,
când Cerul devine limpede și strălucitor
ca apa în care se botează un nou născut
am urcat până la tine.
Pământul se micșora sub noi,
goliciunea absolută
mi-a răcit picioarele
și apoi inima.
*
Mai târziu, am tras un pui de somn
în pădure,
cuibărit într-o mică poiană
printre florile sălbatice.
Și am visat că
ochiul sever
al acelei păsări
mă supraveghea în timp ce dormeam.
GeorgeP

Grigore Vieru - Păsărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când s-a întors
La puii ei cu hrană,
Găsise cuibul gol
Și amuțit.
I-a căutat
Până-i albise pana,
Și-n cioc
Sămânța a-ncolțit.

Pheonix - Canarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Canarul galben ca un gălbenuș
Cu pene moi și ochii duși
Cântă de după sârmele de-argint
Și râsul i se pierdea în vânt.
Deodată, ochii triști din cap tresar
Și dă din aripi, dar în zadar
Lovi cu capul sârmele de-argint
Căzu în jos cu pieptul frânt.
Sărman canar, ți s-a părut
Că zările ți s-au deschis
Dar n-a fost doar decât un vis
Rănit tu ai căzut.
Canarul galben ca un gălbenuș
Cu pene moi și ochii duși
Plângea de după sârmele de-argint
Și plânsu-i se pierdea în vânt.

Octavio Paz - Pasărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O tăcere de aer, lumină și cer.
În liniștea transparentă
ziua se odihnea:
transparența spațiului
era transparența tăcerii.
Lumina nemișcată a cerului pacifica
creșterea ierburilor.
Gâzele pământului, printre pietre,
sub aceeași lumină, erau pietre.
Timpul se împlinea în minut.
În liniștea absorbită
se consuma după-amiaza.
Iar o pasăre cântă, săgeată subtilă.
Pieptul de argint rănit vibră cerul
se mișcară frunzele,
ierburile se treziră..
Și simții că moartea era o săgeată
pe care-o trăgea nu se știe cine
și că-ntr-o clipită de ochi murim.
El pájaro
de Octavio Paz.
Un silencio de aire, luz y cielo.
En el silencio transparente
el día reposaba:
la transparencia del espacio
era la transparencia del silencio.
La inmóvil luz del cielo sosegaba
el crecimiento de las yerbas.
Los bichos de la tierra, entre las piedras,
bajo la luz idéntica, eran piedras.
El tiempo en el minuto se saciaba.
En la quietud absorta
se consumaba el mediodía.
Y un pájaro cantó, delgada flecha.
Pecho de plata herido vibró el cielo,
se movieron las hojas,
las yerbas despertaron..
Y sentí que la muerte era una flecha
que no se sabe quién dispara
y en un abrir los ojos nos morimos.

Lucian Blaga - Pasărea U

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Neguri acoperă
câmpuri și dâmb.
Freamătă ulmul,
duhul cel strâmb.
Cuiburi mai multe-n
creste se văd.
Semn că-n coroane
dat-a prăpăd.
Neagră făină
cade prin scoc
colo la moara
lui Nenoroc.
Macină el doar –
gârbov, cărunt.
Curge urâtul
greu și mărunt.
Lut fără slavă
umed absurd.
Umblu-n nelume,
drumul e surd.
Unde răzbate
silnicul pas,
lung peste creștet
cântă un glas.
Cântă prin ceața
care căzu –
veșnic deasupră-mi
pasărea U.

Forugh Farrojzad - Pasărea Era Doar o Pasăre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ah, ce miros, ce soare frumos! zise pasărea.
Veni primăvara
și căuta-voi de mâncare.
Se ridică de pe marginea balconului
și zbură aidoma unui mesager..
Era firavă pasărea.
Nu era împovărată de gânduri.
Pasărea nu citea ziarele.
Nu avea datorii.
Pasărea nu-i cunoștea pe oameni.
Prin văzduh,
peste sângeriul luminii,
pasărea zbură dincolo de înălțimile gândurilor,
experimentând nebunește
efemerul albastrului divin.
Ah, pasărea era doar o pasăre.
El pájaro era sólo un pájaro.
Oh, que olor, que brillo del sol! dijo el pájaro
La primavera ha llegado
y buscaré alimento.
El pájaro se elevó desde el canto de la baranda
y voló como un mensaje.
El pájaro era pequeño
El pájaro no pensó
El pájaro no leía los diarios
El pájaro no tenía préstamos
El pájaro no conocía a los hombres
En el cielo,
sobre la luz roja,
voló el pájaro a través de las alturas de los pensamientos
y experimentó locamente
los momentos del azul celeste.
Oh, el pájaro era sólo un pájaro.

Floarea Calota - Cucule Cu Pana Sură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cucule cu pana sură,
Am vorbit gură la gură
C-ai să cânți, lumea să știe
Care al cui o să fie
Și din cântul tău să-mi dai
Barim zece ani de trai,
Barim zece ani de trai,
Lui neicuța din vecini
Nici mai mulți, nici mai puțini,
Nici mai mulți, nici mai puțini.
Dacă n-ai să cânți așa
Clonțul ți l-oi fărâma,
Limba-n gură ți-oi strica
Și n-oi mai putea cânta,
Să vii la noi în făgui
Unde crapă frunza-ntâi
Cu glasul să mă mângâi,
Să-mi dezlegi inimioara
De dragostea strânsă-n ea
Că nu o mai pot purta.
Că de-ai fi, cuce, voinic
Mi te-aș îmbrăca-n ilic,
În cămăși de borangic
Să nu-ți fie iarna frig,
Cu miros de iasomie
Cum se poartă-n feciorie,
Toată lumea să te știe,
Dar tu ești o păsărea,
Păsărea sălbăticea
Și nu știi ce-i dragostea.