Ah, ce miros, ce soare frumos! zise pasărea.
Veni primăvara
și căuta-voi de mâncare.
Se ridică de pe marginea balconului
și zbură aidoma unui mesager..
Era firavă pasărea.
Nu era împovărată de gânduri.
Pasărea nu citea ziarele.
Nu avea datorii.
Pasărea nu-i cunoștea pe oameni.
Prin văzduh,
peste sângeriul luminii,
pasărea zbură dincolo de înălțimile gândurilor,
experimentând nebunește
efemerul albastrului divin.
Ah, pasărea era doar o pasăre.
El pájaro era sólo un pájaro.
Oh, que olor, que brillo del sol! dijo el pájaro
La primavera ha llegado
y buscaré alimento.
El pájaro se elevó desde el canto de la baranda
y voló como un mensaje.
El pájaro era pequeño
El pájaro no pensó
El pájaro no leía los diarios
El pájaro no tenía préstamos
El pájaro no conocía a los hombres
En el cielo,
sobre la luz roja,
voló el pájaro a través de las alturas de los pensamientos
y experimentó locamente
los momentos del azul celeste.
Oh, el pájaro era sólo un pájaro.
Sensul versurilor
Piesa celebrează simplitatea și libertatea unei păsări, care trăiește în prezent, fără griji și datorii. Pasărea este un simbol al purității și al conexiunii cu natura, experimentând efemerul albastrului divin.