Un pumn de suflet veșnic în alertă
Ce-și duce viața-n mare de azur..
De-abia o vezi pe cer, un fir de pată, un contur;
E mică, un colibri, un porumbel, e o egretă.
Fără de ea ne-am invada de insecte,
Natura mut-ar fi și oameni surzi..
Măiastra, e de paradis, e un fazan, sunt sturzi..
Ea ne-a învățat cum să zburăm, să-naripăm proiecte.
Înaltu-i imităm, n-avem planaj,
Nici cântul nu-i avem, nici pana liră.
În fiecare tril, cum trubadur, iubiri răsfiră..
Elanul inimii ne-a învățat, ni-l face ampenaj.
Aspiră veșnic la mai sus, sau e o oară,
E-n anual alai de nuntă, face pui.
Împarte ou și cântec fără bani și orişicui..
Ea doar iubește-n zbor, de vis ne e.. Ne e comoară.
Să avem pasărea model de existență,
S-o facem simbolul de vis, de reușită!
S-o venerăm că-i suntem parteneri și o avem iubită..
E-o binefacere divină!.. Să-i girăm perpetuă prezență!
Sensul versurilor
Piesa celebrează pasărea ca simbol al libertății, inspirației și frumuseții naturii. Ea ne îndeamnă să ne inspirăm din zborul și cântecul păsărilor, să aspirăm la înălțimi și să prețuim darurile naturii.