Pușca el că o luat
Și în codru o plecat,
Vede-o mândră păsărea
Și-ntinse pușca la ea.
– Ho, ho, ho, nu mă-mpușca,
Că eu îs drăguța ta!
– De ești tu drăguța mea
Cobori jos și gură-mi dă!
– Eu cu tot dragul ți-aș da,
Dar mi-i stricată gura
Și mi-i clonțul cam tinos
C-am mâncat tină de jos
Și cu putregai de fag
Și nu mai știu de om drag.
N-ai văzut-o pe mama?
– Eu pe mă-ta am văzut
La fereastra cea din fund
Pită albă frământând,
După tine rău plângând.
– Dar n-ai văzut și pe tata?
– Pe tată-tu l-am văzut
La căoașul cel din drum
Cai negri să potcovească
După tine să pornească.
Sensul versurilor
O baladă populară despre o transformare magică și dorul de casă. Protagonistul, sub formă de pasăre, refuză să coboare și își exprimă dorul de părinți, transmițând un sentiment de nostalgie și căutare.