Frunză verde de pelin,
Ce-mi ești, cucule, hain,
De cânți vara-n jumătate
Ș-apoi zbori în altă parte?
Cuculet, pasăre sură!
Mușca-ți-aș limba din gură,
Cântecul să nu-ți mai zici,
Nici să mai colinzi pe-aici.
Vara vii, vara te duci
Când îs dragostele dulci.
Cântă-mi mie încă-o dată
Că mi-e mintea tulburată.
Cântă-n dreapta mea cu foc, [1]
Să am parte de noroc.
Cântă-n fața mea cu drag,
Că ți-oi da frunze de fag
Să nu mai fii tot pribeag.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și dorință față de cuc, o pasăre asociată cu vara. Se invocă cucul să cânte pentru a aduce noroc și a alina tulburarea interioară, reflectând credințe populare legate de această pasăre.