Frunzuliță de gutui, mai
Are pasărea doi pui, mai
Unul zboară și se duce,
Altul cade jos și plânge.
O, lume, lume!
Așteaptă-mă, frățioare,
Ca să-mi crească aripioare
Și-am zbura spre cerul-naltul,
Doi frați unul lângă altul.
O, lume, lume!
Că nici pasăre-n zbor, mai
Îți oferă frățiori, mai
Și noi, oameni pe pământ,
Mergem la frați când și cât, mai
Și-i purtăm mereu în gând,
Cât mai trăim pe pământ.
O, lume, lume!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de frate și importanța legăturilor frățești. Metafora păsării cu doi pui subliniază ideea de protecție și afecțiune, iar așteptarea creșterii aripilor simbolizează speranța unei reîntâlniri. Versurile amintesc de efemeritatea vieții și de necesitatea de a prețui relațiile umane.