Versuri corectate și adnotate
În parc.Acum, stă parcul devastat, fatal,Mâncat de cancer şi ftizie,Pătat de roşu carne-vie –Acum, se-nşiră scene de spital.Atunci, râdea,Băteau aripi de veselie;Parfum, polen şi histerie, –Atunci, în parc, şi ea venea.Acum, cad foi de sânge-n parcul gol,Pe albe statui feminine;Pe alb model de forme fine,Acum, se-nşiră scene de viol.
Toamna în parc.Cad grăbite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre.Prin lumina estompatăDe mătasa unui nor,Visătoare trece-o fatăC-un plutonier-major.Rumen de timiditateEl se uită-n jos posac.Ea strivește foi uscateSub pantofii mici de lac.Și-ntr-o fină discordanțăCu priveliștea sonoră,Merg așa, cam la distanță,El major și ea minoră.
Ref x2:Stăm toți înghesuiți pe bancă {iee}Așteptăm cevaSuntem sparți toți parcăVrea să fumeze careva? {daaa}Ascultă, asta e a 8-a melodie,făce parte din albumul ești o jigodie (O mare jigodie)E una dintre melodiile care îți rup capu’și fac atât de repede să treacă timpu’ (timpu’ cu tripu’)Eu sunt tipu’ care-ți schimbă tripu’ după ce se termină … Citește mai mult
Parcul amintirilorE trist orașul, și totuși trecătorii râdPustiu e parcul, și totuși văd tinerii trecând,Văd cum, iubindu-se, se bucură de viață,Aș vrea să râd și eu, dar sufletu-mi îngheață.Cu pași-mi abătuți, aleea o străbatCe plopii cu-alor frunze uscate-au presăratIar mintea mi se zbate și nu vrea să priceapăCă s-a sfârșit iubirea, când m-așteptam să-nceapă!Se lasă … Citește mai mult
Ceva nu-i bine, nu se leagă clar, nu se leagă-n cap.Întunecat, ies noaptea singur să mă plimb prin parc.Riscant în cazul în care îmi dai în cap,nu-i ca și cum nu s-a mai întâmplat, oricum, io nu m-am panicat.Un gardian zace în cășcarabeta lui beat,îl știu, face cașcaval blat, țigări la bucată. E băiat.În loc … Citește mai mult
În umbra magnolieidin ce în ce mai îngustă,pocnind ca dintr-un suflu de țeavă,săgeata m-atinge și se pierde.O frunză părea, ce porneștedin plop și se stinge izbităde vânt – poate o mână eracurgând prin verdeață.Un râs ce nu-mi aparținestrăbate frunzișul căruntpână la pieptu-mi, îl zguduieun tril înțepând vinele.și râd împreună cu tinepe roata diformă a umbrei,mă … Citește mai mult
Într-un parc e o statuie,Seamănă cu chipul tău,Are ochii tăi de zânăCe m-au fermecat mereu,Și când cred că-s fericitMerg la statuie și plângȘi-ți văd chipul tăuCe m-a fermecat mereu.Statuie, statuie,Piatră blestemată,Tu ai ochii tăi de zână,Inima-i curată,Și când cred că-s fericitMerg la statuie și plângȘi-ți văd chipul tăuCe m-a fermecat mereu.Cobori, Doamne, la statuieȘi dă-i … Citește mai mult
Apus.Duminică. Nu-i nimeni pe alee,Şi-n împietrita pace vesperală,Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,Altarul ei, un strat de orhidee.Muiat în blânda florilor sfială,Jos, soarele s-a mai oprit să steie,Cele din urmă roşii curcubeieSe frâng pe-o albă cruce sepulcrală.Apune-apoi.. Lin, una câte una,Vin umbrele peste copaci să cadă,Pân’ ce, târziu, din lac răsare luna.Lumina-i rece scaldă palmierii,Când noi, … Citește mai mult
Venea o seară moale ca mingiile ce ni-saduse din afara terenului de tenis.Și chiar terenul însuși părea curbat în arc,cărămiziu și umed în spate de parc,când fu schimbată ultima minge.Pieri și cel ce strângeaccesoriile-n tecile lor. Îi urmă pildamasiva jucătoare Clotilda.Vârându-și racheta-n pânză portocalie,ea era albă, impunătoare, și porni, ușor șașie,ușor obosită, legănând un sac,zâmbitoare, … Citește mai mult
Parc săpat în inel, amurgSurâsul îl porți ca pe un alpenstock,Strigătele urcă la cer ca apa în țevi,Vântul face reverențe până la trei zeci și șapte,Cuvintele ies ca soldații din garnizoană,De aici mersul e fecund cu inscripții și lăptuci,Frunzele colecționează autografe, parfum,Drum pierdut prin clorat și calcar,Robinet subteran plânsul s-a deschis ca samovar,Casele presate balnear … Citește mai mult