Versuri corectate și adnotate
Se pierde labirintul. S-au pierdutîn ceață șiruri de eucalipți,umbrarea, și veghea necurmată-aoglinzilor reduplicând întrunachip după chip în clipele fugare.Ceasornicul oprit și foișorulși iedera pe zidul împânzit,statuile scârnave, înserareace schimbă ziua-n noapte, trilul veselal păsării și al cișmelei șipotțin de trecut. Țin oare de trecut?De început n-a fost, de nu va fiun capăt nicăieri și de … Citește mai mult
Femeia avea ochi obosiți și buze de anilină;îi număram indiferent degetele mâinii reci.Era frig, târziu, minutele defilau seciși ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină.Grădina publică era tristă și goală;toamna beată își pierduse toate vanitățile.Liceanul cu coșuri și elanuri pesimistese uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală.Mă gândeam tot … Citește mai mult
În parc.Acum, stă parcul devastat, fatal,Mâncat de cancer şi ftizie,Pătat de roşu carne-vie –Acum, se-nşiră scene de spital.Atunci, râdea,Băteau aripi de veselie;Parfum, polen şi histerie, –Atunci, în parc, şi ea venea.Acum, cad foi de sânge-n parcul gol,Pe albe statui feminine;Pe alb model de forme fine,Acum, se-nşiră scene de viol.
Toamna în parc.Cad grăbite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre.Prin lumina estompatăDe mătasa unui nor,Visătoare trece-o fatăC-un plutonier-major.Rumen de timiditateEl se uită-n jos posac.Ea strivește foi uscateSub pantofii mici de lac.Și-ntr-o fină discordanțăCu priveliștea sonoră,Merg așa, cam la distanță,El major și ea minoră.
Ref x2:Stăm toți înghesuiți pe bancă {iee}Așteptăm cevaSuntem sparți toți parcăVrea să fumeze careva? {daaa}Ascultă, asta e a 8-a melodie,făce parte din albumul ești o jigodie (O mare jigodie)E una dintre melodiile care îți rup capu’și fac atât de repede să treacă timpu’ (timpu’ cu tripu’)Eu sunt tipu’ care-ți schimbă tripu’ după ce se termină … Citește mai mult
Parcul amintirilorE trist orașul, și totuși trecătorii râdPustiu e parcul, și totuși văd tinerii trecând,Văd cum, iubindu-se, se bucură de viață,Aș vrea să râd și eu, dar sufletu-mi îngheață.Cu pași-mi abătuți, aleea o străbatCe plopii cu-alor frunze uscate-au presăratIar mintea mi se zbate și nu vrea să priceapăCă s-a sfârșit iubirea, când m-așteptam să-nceapă!Se lasă … Citește mai mult
Ceva nu-i bine, nu se leagă clar, nu se leagă-n cap.Întunecat, ies noaptea singur să mă plimb prin parc.Riscant în cazul în care îmi dai în cap,nu-i ca și cum nu s-a mai întâmplat, oricum, io nu m-am panicat.Un gardian zace în cășcarabeta lui beat,îl știu, face cașcaval blat, țigări la bucată. E băiat.În loc … Citește mai mult
În umbra magnolieidin ce în ce mai îngustă,pocnind ca dintr-un suflu de țeavă,săgeata m-atinge și se pierde.O frunză părea, ce porneștedin plop și se stinge izbităde vânt – poate o mână eracurgând prin verdeață.Un râs ce nu-mi aparținestrăbate frunzișul căruntpână la pieptu-mi, îl zguduieun tril înțepând vinele.și râd împreună cu tinepe roata diformă a umbrei,mă … Citește mai mult
Într-un parc e o statuie,Seamănă cu chipul tău,Are ochii tăi de zânăCe m-au fermecat mereu,Și când cred că-s fericitMerg la statuie și plângȘi-ți văd chipul tăuCe m-a fermecat mereu.Statuie, statuie,Piatră blestemată,Tu ai ochii tăi de zână,Inima-i curată,Și când cred că-s fericitMerg la statuie și plângȘi-ți văd chipul tăuCe m-a fermecat mereu.Cobori, Doamne, la statuieȘi dă-i … Citește mai mult
Apus.Duminică. Nu-i nimeni pe alee,Şi-n împietrita pace vesperală,Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,Altarul ei, un strat de orhidee.Muiat în blânda florilor sfială,Jos, soarele s-a mai oprit să steie,Cele din urmă roşii curcubeieSe frâng pe-o albă cruce sepulcrală.Apune-apoi.. Lin, una câte una,Vin umbrele peste copaci să cadă,Pân’ ce, târziu, din lac răsare luna.Lumina-i rece scaldă palmierii,Când noi, … Citește mai mult