Versuri corectate și adnotate
Ce frumos e parcul, atunci când îl privești cu mintea goală și cu câțivatovarăși. Dar dacă ai fi singur, ai putea vedea oamenii flămânzind cu sufletul care trăiesc într-o pace și o bucurie falsă, mult prea ocupați cu îngustul și veșnicul vis mult prea concentrat al microcosmosului lor, nu pot vedea păsările care mor, frunzele … Citește mai mult
Dacă n-ai reuşit până acum insistă, în mintea mea persistăgândul că viaţa trece ca p***a prin p***ăNu pune lacrimi în batistă, pune-ţi mai multe pe listăŞi riscă, încearcă să fii vesel când lumea e tristă.Mai bagă o fişă dacă simţi că e nevoieZboară timpul tău şi banii ca biletul de tren al lui GoeMai bagă … Citește mai mult
Venea o seară moale ca mingiile ce ni-saduse din afara terenului de tenis.Și chiar terenul însuși părea curbat în arc,cărămiziu și umed în spate de parc,când fu schimbată ultima minge.Pieri și cel ce strângeaccesoriile-n tecile lor. Îi urmă pildamasiva jucătoare Clotilda.Vârându-și racheta-n pânză portocalie,ea era albă, impunătoare, și porni, ușor șașie,ușor obosită, legănând un sac,zâmbitoare, … Citește mai mult
Parc săpat în inel, amurgSurâsul îl porți ca pe un alpenstock,Strigătele urcă la cer ca apa în țevi,Vântul face reverențe până la trei zeci și șapte,Cuvintele ies ca soldații din garnizoană,De aici mersul e fecund cu inscripții și lăptuci,Frunzele colecționează autografe, parfum,Drum pierdut prin clorat și calcar,Robinet subteran plânsul s-a deschis ca samovar,Casele presate balnear … Citește mai mult
După-amiază – au adormit bătrâniiîn parcuri pe bănci,vântul le mai fumează țigărilevântul le mai citește ziarele.Ce să facă ei după-amiazaîn casele fiilor? Au plecatsă nu-și târască papucii prin holurisă nu incomodeze.Până la apusul soareluisunt locuri în parcuri – băncilenu seamănă cu paturile pliante din bucătăriiînsă bătrânii dorm.Nu zgomotul, ci liniștea-i trezește.Spre searăcu gesturi elegante își … Citește mai mult
Când am venit târziu ca să te cautÎn parcul îmbrăcat în frunză lată,În parcul năpădit de ierburi rele –Departe, pe-o cărare neumblată,Zării pe Zeul Toamnei, trist şi singur.Cum alergam cu dorul de-altădată,Purtând în suflet rediurile verziŞi cerul clar şi iarbă cu zoreleŞi visul viu, în care să te pierzi,Am stat pe loc legat de-o melodie.Şi … Citește mai mult
Statuile albastre, în parcul prins de ceață,Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc..Și singur printre ele doar eu mai rătăcescȘi-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheață. Aleele deșarte, ca brațe iubitoare,Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări..Și ca un suflu tainic al stinsei depărtăriLe-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare. Viorile din crânguri suspină-o melodie.Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;Sub cercul cu flori … Citește mai mult
Uneori când gândul îmi zboarăPeste ani, departe-n trecutMă văd iar în parc într-o searăOchi în ochi cu un necunoscut. M-a privit și-a dat să tresarăMi-a zâmbit și-apoi a trecutLângă noi un castan floarea și-o scuturaȘi în chioșc fanfara cânta: Barca pe valuri plutește ușor,Inima-mi saltă plină de dor. De atunci în fiece searăTot prin parc, … Citește mai mult
În parcul presărat cu statuiDe Nimfe,FauniŞi Silvani,De-a lungul celor trei aleiDe plopi,De teiŞi de castani,Pe băncile vopsite-n verdeŞi pe nisipul galben-şters,Multicolorele covoare de frunze veştede s-aşternÎn ritmul vântului de toamnă,Ca-n ritmul unui ultim vers ―Un vers cu care se sfârşeşte un cântDintr-un Poem etern.Octombre ― curtizana pală, cu-obraji fardaţiŞi buze supte ―Octombre ― amanta celor … Citește mai mult
I. Seară de seară ne plimbăm amândoiLuna se-mbracă în argint pentru noi,O tolbă de stele, diamante cereşti,Discret luminează un decor ca-n poveşti. Refren: În fiecare seară cu cântece şi floriApari în calea mea zâmbindŞi tainic mă-nfior,În fiecare seară cu tine mă-ntâlnesc,Am început să te iubesc. II. Pomii se-apleacă cu respect salutândIar parcul îmi pare mai … Citește mai mult